Problema noastra este ca, atunci cand e vorba de dezvoltarea noastra spirituala, putem sa stam nemiscati o vreme indelungata, inainte sa facem urmatorul pas inainte. Poate ca ni se pare ca trecem printr-o multime de stari, dar de fapt, noi nu facem decat sa pasim pe loc, trecand de la stanga la dreapta, aplecandu-ne in fata sau in spate si incapabili sa facem un pas in fata si sa facem ca spiritualitatea sa fie forta dominanta din noi.

Dar nu putem sa ne concentram toata taria noastra pentru a ne anula efectiv pe noi insine (egoismul nostru) de dragul calitatii daruirii, pe care trebuie sa o obtinem in gradul urmator. La urma urmei, fiecare pas pe care il facem ne aduce mai aproape de calitatea daruirii, care incepe sa domneasca in noi. Intrebarea este daca suntem gata sa facem toate pregatirile necesare: sa ne anulam egoismul, sa simtim importanta obiectivului si sa ne concentram toate gandurile si dorintele pe el, dupa ce am luat o decizie finala ca acesta este singurul lucru de care avem nevoie – si nimic altceva.

Daca o persoana are o sansa sa faca fie si un pas catre daruire, catre Creator, fara sa astepte vreo recompensa, chiar si atunci cand ii lipsesc fortele pentru a face asta, ci doar dorind sa ramana credincioasa calitatii daruirii intr-un singur punct si sa fie satisfacuta cu asta, in ciuda tuturor marilor dorinte pe care le are, atunci atinge perfectiunea (Malchut in Bina).

Astfel, ea patrunde in starea de perfectiune (atributul daruirii) printr-un punct (Tzimzum Bet). Tot ce ii mai ramane de facut este sa dezvolte acest punct. Sta scris, „Fa-mi o deschizatura cat urechea acului si am sa te eliberez.”.

Daca va tineti de acel punct al daruirii in ciuda tuturor indoielilor, a intrebarilor si a disturbarilor, atunci dorintele care apar in voi (Reshimot) va vor trage mai profund, inauntru, ca un fir de ata prin urechea acului, tragandu-va in atributul spiritual al daruirii. Atunci, prin dorintele voastre, veti vedea Lumea Superioara.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →