Trebuie să remodelăm rapid viziunea omului asupra lumii, să âi educăm și să îi creștem.

Religiile, dimpotrivă, îi fac pe oameni închiși, fanatici și îi încurajează să nu țină cont de nimic: „Urmează toate aceste tradiții și lumea viitoare îți este garantată, dar la acest nivel pământesc, să fie orice va fi”.

Dar nu există lume viitoare! Corpul animal moare, nu mai rămâne nimic din el. Iar omul nu are un suflet dacă nu a atins încă proprietățile Creatorului de dăruire și iubire. Aceasta este calitatea unui om care se numește suflet.

Oamenii nu înțeleg acele mari oportunități, când cineva poate deveni cu adevărat o persoană a eternității. Altfel, nu funcționează.

Fie pur și simplu trăiești într-un corp proteic care moare, se descompune în elementele sale originale și atât. Sau dobândești ceva nou în corpul fizic, existență spirituală, pe care o dezvolți, în care treci și în care trăiești. Și chiar și atunci când corpul tău este pe moarte, nu te gândești la asta; este ca și cum pur și simplu ți-ai tunde părul sau ți-ai tăia unghiile pentru că sunt la un nivel inferior, vegetal sau animal, în comparație cu tine, care eşti la nivelul de om.

Ești deja la următorul nivel, în următoarea dimensiune. Aceasta este oportunitatea pe care o are toată lumea! De ce să ne uităm sub picioarele noastre când putem privi cerul? Oamenii nu înțeleg asta.

Nu le este frică de războaie, distrugere sau suferință. Se susțin cumva unul pe celălalt și uită: „Fie ce o fi. A mai trecut o zi și este bine.”

Mai mult, o privesc drept maturitate, ca o abordare realistă a vieții, ca forță și mândrie și organizează tot felul de competiții despre cine este mai puternic, ca animalele sălbatice în lupta pentru o femelă. Dar când vine vorba de animale, este un instinct atât de a păstra, cât și de a transmite genotipul corect din generație în generație. Acolo are sens! Dar aici, pentru ce?

Întrebare: De ce aranjează Creatorul minți atât de tulburi pentru oameni?

Răspuns: Este o tranziție de la o stare la alta. Nașterea are loc întotdeauna cu fătul inversat: capul său era sus, trebuie să se întoarcă în jos și, din nou, când se naște, se întoarce în sus.

Nașterea este un astfel de punct de cotitură, o bifurcare, care schimbă totul. Și când te apropii de ea, devii nebun pentru că trebuie să te îndepărtezi de starea ta trecută și să vii în viitor. Această tranziție este foarte întunecată și foarte problematică. Aceasta este problema nașterii unei noi umanități.

KabTV „Am primit un apel. Unde este sufletul uman?” 16.06.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →