La ştiri (Times of India): „Se observă niveluri scăzute de stres și anxietate în rândul persoanelor care experimentează… în scăderea activității în lobii frontali atinsă în timpul meditației. Lobii frontali care lucrează 24/7, procesând informații și evenimente complexe tot timpul, când experimentează o activitate mai scăzută până la zero în timpul practicii de meditație sau rugăciune, te adâncesc în tărâmul iluminării unde nu există stres, bătăi de cap sau griji. Activitatea inferioară a lobului frontal este legată de „sentimentul de a renunța complet la dorința cuiva”, afirmă Andrew Newberg, un expert în neuroștiință și autorul cărții Mintea Metafizică: Sondarea biologiei gândirii filozofice. Când mintea noastră egoistă se supune complet la ceva infinit și mai mare decât ea însăși, ea experimentează iluminarea.”

Răspunsul meu: Cu siguranță, pentru că omul șterge totul din interiorul său în general. El își reduce foarte mult ego-ul și se dizolvă într-un fel.

Aceasta este o stare incorectă pentru că în același timp își anulează „Egoul”, personalitatea, vrea să fie într-o stare pasivă de contopire cu mediul sub forma unui element neînsuflețit.

Comentariu: Oamenii de știință, totuși, numesc acest moment echilibru și apropiere de natură.

Răspunsul meu: Desigur, dacă mă transform într-o piatră, atunci sunt aproape de natură. Dimpotrivă, dacă sunt un egoist care vrea să cunoască, să descopere, să simtă și să încerce, atunci acesta este deja un „eu” existent în natură în forma sa individuală.

Este greșit să-ți cobori ego-ul pentru că este împotriva progresului, împotriva dezvoltării, împotriva evoluției și împotriva naturii însăși. Acest lucru ne aduce mai aproape de nivelul mineral. Pur și simplu nu avem ieșire, în felul acesta ajungem la o stare de echilibru, pace, o stare netulburată.

Totuși, în principiu este necesar să avansăm până la punctul în care ne folosim în mod clar tot egoismul; tot ceea ce poate apărea ar trebui să fie dezvăluit și dezvoltat în noi, iar la un vârf atât de uriaș al sentimentelor și minții egoiste, suntem în echilibru. cu natura.

Întrebare: Înseamnă că dorința este cea care afectează activitatea creierului? Cu cât dezvolți mai mult dorința, cu atât creierul începe să lucreze mai activ și să servească dorința?

Răspuns: Creierul există doar pentru a urmări dorința. Dacă dorința are o sarcină de realizat, creierul ne ajută să ne împlinim cu ceea ce ne dorim

KabTV “Prim-plan. Anamneză” 2/19/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →