Baal HaSulam “Libertatea de a alege”: Separarea dintre oameni este sursa fiecărei calamități și nenorociri.

Însă, față de concepte și idei este complet diferit: Unitatea și lipsa de critică sunt considerate sursa oricărui eșec și împiedicarea tuturor progreselor și a fertilizării didactice. … Cu cât sunt mai multe contradicții între opinii și cu cât sunt mai multe critici, cu atât este mai mare cunoașterea și înțelepciunea se mărește, iar lucrurile devin mai potrivite pentru examinare și clarificare…

Prin urmare, evident, toată baza surselor fizice este măsura unității societății, iar baza sucesului inteligenței și a cunoașterii este separarea și dezacordul între ei.

În societatea umană obișnuită, cu cât e mai multă pace și înțelegere, cu atât este mai bine, ca între copiii cuminți. Însă, dacă vrem să creștem, această creștere este posibilă numai dacă se intensifică, de asemenea, și contradicțiile, critica reciprocă și dezacordurile și, în același timp, “iubirea acoperă toate păcatele”.

Trebuie să înțelegem că ne certăm doar pentru că s-au revelat dorințe mai mari în noi, care ne împiedică să ne conectăm unul cu altul. În consecință, noi cerem unificarea deasupra dezacordurilor.

O conexiune obișnuită este posibilă într-o familie sau între oamenii primitivi, care au existat înainte de spargerea Babiloniană. În Babilonul antic, multe națiuni obișnuiau să trăiască precum o singură familie și vorbeau o singură limbă.

Însă, dintr-o dată, egoismul a izvorât și a făcut ca dorințele lor să se contrazică între ele. Au început să se lupte, iar ceea ce a rezultat a fost construirea Turnului Babilonului. De atunci au apărut două metode pentru a rezolva această problemă. Prima metodă a fost propusă de Nimrod, care a spus: “Sa ne separăm și să ne împrăștiem în diferite direcții, cât mai departe unul de altul”.

Mai târziu, egoismul din noi a crescut și mai mult, fiecare grup a început lupta din nou și ne-am divizat mai departe. Luptele noi au dus la separări noi. Și așa am ajuns la lumea contemporană, unde toți trăiesc pentru ei înșiși și nu vor să vadă pe nimeni în apropierea lor. Telefoanele mobile și calculatoarele – asta este tot ceea ce ne trebuie. Vrem să fim lăsați în pace la casele noastre și să nu fim deranjați de nimeni.

Curând mâncarea va fi livrată către noi prin elicoptere, biomasa cu orice gust la cerere, ca să nu fie nevoie nici măcar să ieșim din casă. Asta este metoda lui Nimrod, care a luat naștere în Babilonul antic și care, în zilele noastre, a ajuns la ultima sa manifestare.

A mai fost, de asemenea, și metoda lui Abraham, care s-a gândit să se unească deasupra tuturor dezacordurilor. Adică diferențele de opinii ar trebui să rămână și cu cât sunt revelate mai mult, cu atât mai bine, cu atât mai puternică este conexiunea care ar trebui să fie construită.

Urmașii lui Abraham, care s-au numit poporul Israel, au reușit să ajungă la vârful unității, numită construirea Primului Templu. Însă nu au reușit să se țină de el. Nu s-a putut, deoarece a trebuit să se treacă prin spargere și să se împrăștie printre națiunile lumii, pentru a le transmite dorința de a se uni.

Conform metodei lui Abrahm, dezacordurile rămân, însă “iubirea acoperă toate păcatele”. Astfel, ajungem la adevărata libertate, atunci când scăpăm de conducerea îngerului morții și ne ridicăm deasupra lui. În mod specific, deasupra egoismului, ne unim cu ceilalți pe un nivel chiar și mai înalt.

Mulțumită unificării deasupra dezacordurilor, am început să înțelegem, să simțim și să dobândim diferența dintre întuneric și lumină, care ne-a dat senzația realității spirituale, deși noi înșine suntem complet corporali.

Aceasta este esența metodei lui Abraham. Nu sunt alte metode decât acestea : fie ne distanțăm unul de altul, conform metodei lui Nimrod, fie ne unim deasupra diferențelor, conform metodei lui Abraham.

Din prima parte a lectiei zilnie de Cabala 1/3/17 “Educatia pentru concesii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →