Ceea ce face o persoană singură, nu este luată niciodată în calcul pentru că ea singură nu este capabilă de acţiuni spirituale. „Spiritual” înseamnă că este direcţionată către corectarea spargerii şi este orientată spre conexiunea care are nevoie de participarea forţei comune. Dacă cineva face ceva de unul singur, acţionează întotdeauna din egoism, pentru că nu este capabil de nicio altă acţiune.

Aşadar, acest tip de efort nu este luat în calcul. Cineva îşi imaginează că depune foarte mult efort, că se privează foarte mult şi că se angajează cu o uriaşă putere; totuşi, eforturile lui nu au niciun rost şi nu vor fi luate în considerare. De-a lungul timpului, începe să fie indignat că nu vede nicio avansare, nu se mişcă deloc; devine dezamăgit de abilitatea lui de a obţine spiritualitatea. Totuşi, asta nu înseamnă că nu este capabil să o obţină; pur şi simplu nu a făcut nimic în direcţia corectă.

Câteodată, este nevoie de până la 10-15 ani pentru a înţelege unde suntem şi pentru a auzi în final ceea ce ni s-a spus de atâtea ori, chiar din prima zi a studiului nostru. Numai după ceva ani începe omul să realizeze faptul că puterea spirituală se poate obţine numai de la grup, de la mediu şi numai în măsura în care acesta se anulează. Omul este capabil să se anuleze chiar dacă nu îşi implică în asta gândurile sau dorinţele, ci numai la nivelul simplu al acţiunilor fizice. Cu cât îşi apleacă capul mai mul, cu atât va accepta mai mult gândurile şi dorinţele altor oameni care sunt orientaţi către spiritualitate. Acelea vor fi gânduri şi dorinţe spirituale, deoarece omul le primeşte suprimându-şi propriul ego! Astfel, va avansa câte un pas; se spune că mai mulţi bănuţi se acumulează într-o sumă mare.

Aşadar, iubirea prietenilor este singura şi unica premisă care serveşte ca pârghie şi trambulină pentru obţinerea scopului. Dacă cineva nu face un „zero” din el însuşi în relaţie cu prietenii săi, nu va obţine forţa spirituală şi nu va înainta cu ajutorul ei.

A înainta înseamnă că, cu ajutorul ei, persoana se poate anula încă odată, apoi primeşte inspiraţie de la grup încă odată şi, prin această inspiraţie ajunge în contact cu Creatorul. Aşadar, este la fel ca şi cu un copil mic comparat cu grupul de adulţi. Primesc o senzaţie de măreţie a scopului relaţionându-mă prin ei la Creator. Aşa avansez, din nou şi din nou, urcând printr-o spirală, avansare numită „în cercuri”.

Nu există alte oportunităţi de a avansa. Reţeaua, singurul vas care a fost spart, este chiar în faţa noastră, chiar în acest moment. Chiar dacă nu putem munci activ cu 99% din vase, pentru că nu vor să devină partenerii noştri în acest tip de muncă, avem totuşi prieteni care ne-au fost daţi de Creator, Cel care ne-a strâns împreună pentru ca noi să ne ajutăm unul pe celălalt, anulându-ne fiecare în faţa celorlalţi, pentru a primi putere de la fiecare dintre noi. Cu ajutorul acestei forţe, vom continua avansarea noastră către Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/4/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →