Mila și adevărul și mila neadevarată

Înainte de exodul de sub exilul egiptean, o persoană trebuie să intre într-o perioadă întunecată, unde în fiecare zi se regăseşte tot mai adânc în egoismul ei, având din ce în ce mai puţină putere de a lupta cu el. Dorinţa de a se bucura îi trimite tot felul de gânduri străine, dorinţe şi acţiuni, tot mai distante de spiritualitate. Persoanei i se pare că, în loc să avanseze, ea da înapoi.

Rabash scrie că, exact, asemenea oameni, care au fost angajaţi în Cabala vreme îndelungată, au avut un progres bun, iar apoi au plecat fără să intre în lumea spirituală, riscând să devină cei mai mari oponenţi ai Cabalei, chiar inamici. Pe de-o parte, ei par că înţeleg despre ce este vorba, iar, pe de altă parte, ei nu au nicio dobândire.

Nu este nicio altă forţă care acţionează în realitate în afară de Creator. El doar permite fiinţei create să realizeze ce se întâmplă cu ea şi ce face forța superioară cu ea. Fiinţa creată trebuie să aplice toate eforturile în acest punct al conştientizării. Dar, de fapt, în trecut, acum și în viitor, tot timpul, pe toate nivelele, numai Creatorul a acţionat şi va acţiona.

Şi noi suntem însărcinaţi cu revelarea muncii Lui. Noi nu influenţăm munca în sine, ci vrem să o apreciem şi să dobândim întreaga măreţie a Creatorului.

Este scris “Eu şi nu un mesager”, adică Creatorul Însuşi ne scoate din Egipt. Asta înseamnă că noi suntem în contact direct cu Creatorul, cu forţa superioară, fără intermediari. “Intermediari” înseamnă că, în cererea mea, eu încă nu mă simt pe mine însumi, direct, în fața Creatorului şi nu-mi conectez toate speranţele pentru salvare numai în El.

Trebuie să facem eforturi enorme acum, pentru ca toată lumea să îşi analizeze propriile condiţii şi să simtă că acesta este exilul din Egipt. Semnul că exodul din Egipt este aproape, este un sentiment de  neajutorare cumplită în absolut tot, din toate direcţiile. În această stare de disperare, Creatorul se revelează şi ne salvează. Totuşi, trebuie să analizăm această stare împreună – aceasta trebuie să fie decizia noastră comună. Cineva nu poate să iasă singur din Egipt. Este realizabil numai printr-o conştientizare serioasă în Kli-ul general.

Egoismul asigură o persoană, căci calea nu ar trebui să fie atât de dificilă şi fără compromisuri, aşa cum sugerează Cabala. De ce să te chinui să te lupţi cu egoismul tău? Sunt foarte multe metode psihologice care îţi permit să te calmezi şi să te împaci cu dorinţa ta de a te bucura.

În mod clar, acest lucru este foarte atractiv. Prin urmare, din momentul în care a apărut înţelepciunea Cabala, pe parcursul istoriei și în paralel cu ea, s-au dezvoltat multe metodologii diferite. Iar atunci când înţelepciunea Cabala a intrat în ascundere, acesta a devenit un motiv pentru apariţia celor trei religii mondiale.

Religia îndulceşte viaţa unei persoane, permiţându-i omului să facă acţiuni exterioare în locul celor interioare şi îi promite o recompensă în această lume şi în lumea viitoare. Este clar că egoismul caută să se compenseze pentru sine.

Totuşi, de Sus, totul este organizat într-un mod special, aşa încât să fie și alte sisteme pe lângă Cabala, care să ajute să descoperim ce este egoismul, în relaţie cu forţa dăruirii, forţa Creatorului. Prin urmare, toate religiile şi metodologiile sunt necesare şi nimic nu poate fi distrus. Sarcina noastră este doar să continuăm să clarificăm dorinţa superiorului.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/28/18, Scrierile lui Rabash, vol. 2, articolul 8

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed