Baal HaSulam, Scrisoarea nr. 57: Totul, mic sau mare, adică tot ceea ce avem, tot ceea ce putem atinge în spiritualitate, se obține numai prin puterea rugăciunii. Toată munca și munca la care suntem obligați sunt doar pentru a descoperi lipsa noastră de putere și micimea noastră – că suntem inapți pentru nimic prin propriile noastre forțe – pentru că atunci noi (suntem convinși de asta) putem să revărsăm o rugăciune din toată inima în fața Lui.”

Descoperind faptul că nu avem putere și intențe, că nu putem face nimic, nu știm nimic, nu înțelegem și nu ne amintim că suntem doar niște mici egoiști, și totul este adevărat, dar trebuie perceput corect.

În ciuda absenței unei dorințe reale în noi toți, începem treptat să ne conectăm și să simțim că nimic nu ne poate ajuta în afară de un strigăt. La fel ca bebelușii, ce au? — plâng. Acesta este singurul lucru care îi salvează și datorită acestuia supraviețuiesc și cresc. Și, pe de altă parte, au o mamă care se gândește la ei tot timpul.

La noi este la fel. Trebuie să strigăm și să cerem ca Creatorul să aibă grijă de noi. Cu cât depunem mai multe eforturi, cu atât ne vom simți ca niște perdanți nesemnificativi. Și asta numai pentru a obține rugăciunea perfectă.

Iar Creatorul este constant ocupat cu noi până când realizăm și simțim lucrarea Lui asupra noastră, grija Lui pentru noi.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/9/22, „Cerându-i Creatorului să umple spațiul dintre noi” Lecția 7

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →