Întrebare: Indicatorul numit „indicele fericirii” este alcătuit din satisfacția subiectivă a oamenilor privind viața și speranța de viață. Aceasta este așa-numita amprentă ecologică: de cât spațiu fizic avem nevoie pentru a consuma resurse, pentru a folosi spațiu pentru deșeuri etc.

Dacă comparăm acest indicator cu PIB-ul (produsul intern brut) pe țări, atunci unde PIB-ul este ridicat, nivelul fericirii oamenilor este cel mai scăzut. De ce crezi că se întâmplă așa?

Răspuns: Oamenii sunt conduși într-un cadru în care nu se simt liberi și fericiți. Sunt obligați să facă ceea ce este necesar, ca sclavii. În consecință, nici indicele fericirii nu este foarte mare.

Oamenii se mint singuri și se consideră fericiți. Ei nu înțeleg ce este fericirea.

Fericirea nu funcționează 20 de ore pe zi, ca în Japonia, și nu atârnă în mijlocul unei jungle de piatră, ca în New York. Fericirea este o stare interioară a omului. Dar este totuși inseparabilă de conexiunea cu natura, cu societatea.

Totul ar trebui să fie interconectat armonios. Astăzi nu văd acest lucru în niciun colț al lumii, cu excepția, probabil, unor țări foarte mici.

Zbor în Elveția în curând. Cunosc bine această țară, precum și Europa centrală în general. Nu cred că oamenii de acolo sunt atât de fericiți. Dar cel puțin există un echilibru foarte mare între liniște, aer curat, capacitatea de a munci și de a te simți bine.

În același timp, am locuit destul de mult în New York și în suburbiile sale și nu cred că aceasta este limita confortului: atât internă, cât și externă.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →