Noul meu articol pe Linkedin “Noi înșine îi întoarcem pe Emma Watson, Sally Rooney și pe alții împotriva noastră”

Emma Watson, Sally Rooney și Roger Waters sunt doar trei dintr-o lungă listă de actori, muzicieni, autori și artiști de orice fel și crez, care susțin palestinienii și fac apel la boicotarea Israelului. Cum se face că toți dau vina pe noi, Israelul? Nu le-am întins mâna în pace de nenumărate ori? Nu ne-am oferit oare să ne retragem din toate teritoriile ocupate în războiul de șase zile din 1967? Intr-adevar am făcut-o. A ajutat? Nu, nu a făcut-o. Ne-ar ajuta dacă am renunța la pământ în întregime? Nu, nu ar ajuta. La urma urmei, au măcelărit evrei în 1921, 1929, 1936 și ori de câte ori au putut înainte, între și după acele date de revolte. Mai mult, „cel mai bun prieten” al palestinienilor a fost Adolf Hitler.

Deci de ce îi pasă lumii de palestinieni și nu de noi? Răspunsul este simplu, dar contraproductiv: lumii îi pasă de ei și nu de noi, pentru că nouă nu ne pasă unul de celălalt. Lumii îi va păsa de evrei atunci când evreilor le vor păsa unii de alții, și nici o clipă mai devreme.

Spunem că vrem pace cu palestinienii, cântăm despre pace și ne rugăm pentru ea, dar nu facem un pas mai aproape unul de celălalt. Între noi suntem la gâtul celuilalt, luptăm pentru superioritate și plini de un sentiment de drept și indignare îndreptăţită împotriva fraților noștri.

După cum tocmai am spus, am încercat orice fel de ofertă de pace posibilă, dar am fost refuzați de fiecare dată. Prin urmare, în ciuda diviziunilor noastre interioare este timpul să examinăm ce facem greșit unul față de celălalt, în loc să dăm vina pe cealaltă parte pentru că nu a acceptat ofertele noastre generoase.

Dacă ne uităm la noi înșine, vom descoperi că problema se află cu adevărat în noi: este ura dintre noi. Nu putem fi în frăție cu palestinienii și ei nu vor dori să fie în fraternitate cu noi, până când nu vom fi în fraternitate unii cu alții. Iar odată ce suntem ca frații, restul lumii se va raporta la noi în consecință.

Îmi dau seama că poate părea că singura lor dorință este să ne alunge de aici și îmi dau seama că și ei simt că aceasta este adevărata lor dorință, dar poporul evreu este nedorit oriunde merge, nu pentru că ar fi infracțional, ci pentru că nu sunt fideli chemării lor. Singurul scop al existenței noastre este de a servi ca o națiune model, o națiune al cărui popor se ridică deasupra sciziunii și formează o uniune care transcende toate diviziunile. Când reușim acest lucru, și au fost momente în trecutul nostru când am reușit, suntem dragi lumii. Când nu reușim să o atingem, și de obicei eșuăm, suntem paria lumii.

Prin urmare, nici nu ar trebui să încercăm să spargem o crăpătură prin zidul de ură al lumii față de evrei; nu vom reuși. Eforturile noastre ar trebui să se concentreze numai pe promovarea unor conexiuni bune între noi. Dacă reușim, vom sparge fiecare zid din inima fiecărei persoane din lume.

Putem înceta să încercăm să ne „explicam” poziția, să dovedim că avem dreptate, să pretindem că și noi avem dreptul la o țară suverană. Nimeni nu ascultă. Dar când ne legăm unii cu alții, nu va trebui să explicăm nimic nimănui; meritul nostru ne va acorda tot ce cerem în prezent să avem. În plus, nu va trebui să explicăm acest lucru; va fi evident pentru toată lumea și toată lumea se va împrieteni cu noi.

Cărțile noastre, istoria noastră și înțelepții noștri din fiecare generație ne spun că singura noastră speranță este unitatea. Este timpul să ascultăm.

Pentru mai multe informații despre meritele unității evreiești, căutați cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →