Noul meu articol pe Linkedin “Nouă grupuri de studenți la drept din UC Berkeley semnează un regulament ilegal ”

Antisemitismul este rasism, care este ilegal în Statele Unite. Antisionismul, adică „țintirea statului Israel, conceput ca o colectivitate evreiască”, conform guvernului SUA, este o manifestare a antisemitismului și prin urmare ilegală. Totuși, acest lucru nu a împiedicat nouă grupuri de studenți de la Facultatea de drept din UC Berkeley să semneze o declarație deschis rasistă împotriva sioniștilor, a oricui îi susține și a Statului Israel în mod colectiv. Cele nouă organizații se angajează să interzică „vorbitorii care și-au exprimat și au continuat să susțină opinii… în sprijinul sionismului, al Statului de apartheid al Israelului și al ocupației Palestinei” și să sprijine mișcarea BDS. Ei au semnat-o, pretins în scopul „de a proteja siguranța și bunăstarea studenților palestinieni”.

Ai putea argumenta că nouă organizații studențești din peste o sută care există în Facultatea de drept din UC Berkeley sunt o mică minoritate, dar cu doar câțiva ani în urmă, ideea de a alcătui o astfel de declarație ar fi fost de neconceput, cu atât mai puțin să o semnezi.

De asemenea, dacă considerați că deși antisemitismul este ilegal în SUA, nimeni nu a luat nicio măsură împotriva acestor grupuri în afară de condamnarea lor, și asta de asemenea a fost exprimat în principal de evrei, este clar că opiniile antisemite sunt mult mai profunde sub suprafață. Dacă această tendință continuă și pare să se accelereze, nu va trece mult timp până când observația studentului de la Berkeley Law, Kenneth Marcus să devină realitate, că incidentul este un semn că „spaţiile universitare merg ca infamul apel al naziștilor judenfrei – fără evrei.”

Când am vorbit studenților din California în 2004 și i-am avertizat că aici vor ajunge lucrurile, ei nu m-au crezut. Când am vorbit în 2014 cu organizațiile care încercau să lupte împotriva antisemitismului în campusurile din SUA și le-am avertizat că aici ajung lucrurile, nu m-au crezut. Acum sunt alarmați că se întâmplă, dar totuși rezistă singurei soluții la situația lor: propria lor unitate.

Trebuie spus în cuvinte simple: dacă evreimea americană nu se unește, și unitatea poate începe cu studenții evrei, cererea de a face Berkeley să fie liberă de sioniști se va răspândi în toată țara. Cererea nu se va limita la interzicerea sioniștilor explicit, ci și a celor care ar putea fi susținători ascunși ai sionismului și anume toți evreii.

Așa cum Spania i-a expulzat pe toți evreii pentru că îi bănuia că aspirau în secret să convertească creștinii la iudaism, oricine susține sau ar putea sprijini sionismul va deveni un suspect și prin urmare, un paria. Așa cum nu i-a ajutat pe evrei să declare, sincer de altfel, că nu încercau să convertească creștini, nu îi va ajuta pe evreii americani să afirme că nu susțin sionismul sau statul Israel.

Antisemitismul este deja omniprezent în „Țara libertăţii”. Dacă un student arab arată sprijin pentru Palestina, Afganistan, Arabia Saudită sau orice altă țară explicit musulmană, acel sprijin este protejat cu înverșunare de către grupurile pentru drepturile omului și de către Facultatea și Administrația Universității, ca expresie legitimă a libertății de exprimare. Dar în campusuri, același drept este refuzat studenților evrei care susțin Israelul; acestora le este frică nu numai să arate sprijin pentru statul evreiesc, ci chiar să se identifice ca evrei sau să poarte însemne evreiești precum Steaua lui David.

Cea mai bună lecție pe care ar trebui să o învețe studenții evrei este motivul pentru care sunt urâți. Ei simt că nu au făcut nimic rău, dar acest lucru nu este în mod clar punctul de vedere al multora dintre colegii lor și mulți alții se alătură acuzatorilor lor. Ciclul istoriei evreiești nu s-a schimbat de la înființarea națiunii: ei sunt bineveniți, tolerați, urâți și în cele din urmă expulzați (sau exterminați) oriunde merg.

Singurul antidot împotriva urii împotriva evreilor este unitatea evreiască – nu împotriva antisemitismului, ci a grijii de dragul grijii. Solidaritatea a fost singura noastră sursă de forță, deoarece vocația noastră este să dăm dovadă de unitate exemplară, responsabilitate reciprocă și grijă față de ceilalți ca pentru noi înșine.

Puterea noastră este în unitatea noastră, deoarece universul este o entitate unită și numai oamenii se simt despărțiți. Poporul evreu a devenit o națiune când a reușit să se unească deasupra separării lor și să devină asemănător cu restul naturii; de aceea a fost însărcinat să fie un exemplu.

De atunci, omenirea și-a fixat ochii asupra noastră și ne urmează exemplul. Când suntem despărțiți, suntem vrând-nevrând un exemplu de diviziune, așa că lumea ne acuză că incităm la conflicte. Când suntem uniți, suntem un exemplu de unitate, așa că lumea ne îmbrățișează.

Acesta este mesajul pe care încerc să-l transmit studenților evrei din America din 2004. Dacă îmbrățișează mesajul și se unesc, va fi cea mai valoroasă lecție pe care o vor învăța vreodată și lumea le va mulțumi pentru aceasta.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →