Nouă paşi spre descoperirea spirituală

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: