La știri (în The Washington Post): „Șeful Organizației Mondiale a Sănătății a avertizat luni că lumea se află în pragul unui „eșec moral catastrofal”, dacă națiunile mai bogate nu asigură distribuția echitabilă a vaccinurilor pentru combaterea pandemiei coronavirusului.

„Directorul general al OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, care a avertizat în repetate rânduri țările mai bogate împotriva excluderii ţărilor mai sărace prin reducerea acordurilor bilaterale cu furnizorii de vaccinuri, și-a ridicat retorica cu o notă în observațiile sale de deschidere la o sesiune a consiliului executiv”.

Răspunsul meu: El doar arată adevărul.

Întrebare: De ce a fost imposibil să se facă un gest de bunăvoință? Să dai țărilor sărace să zicem, jumătate din vaccinuri. Pierzi profituri, dar dă-le! De ce nu s-a putut face acest lucru?

Răspuns:  Egoismul nu-l va permite. Cum pot face acest lucru?

Acest lucru vine în retrospectivă – pentru că alții încep să mă acuze, acum trebuie să justific de ce am făcut ceva așa sau așa.

Întrebare: Nici chiar OMS nu ar fi putut prevedea acest lucru? Sau nu au înțeles cum este umanitatea?

Răspuns:  Nu vor să înțeleagă. Ei dansează pe tonul banilor.

Și mai târziu când scriu, scriu și pe contul OMS: de ce nu a strigat OMS despre asta, de ce nu s-a opus?

Nu este nimic de așteptat de la țările bogate, de la guvernele lor, de la ministerele lor de sănătate! Se gândesc doar la ei înșiși! Și pe bună dreptate! Cine se va gândi la ei? Se gândesc la ei înșiși. Au resurse, oportunități, conexiuni, totul. Iar țările sărace nu.

OMS ar trebui să gândească – sunt Organizația Mondială a Sănătății!

Cred că ar trebui să fie egal pentru toată lumea.

Dar acest lucru este firesc, aceasta este lumea noastră. De ce începem acum să ne supărăm? Se întâmplă asta doar acum, și nu s-a mai întâmplat niciodată? Ei știu și înțeleg totul foarte bine. Au cifrele, au de toate. Și nu stabilesc nicio condiție.

Să presupunem că 25% din medicamentele pe care le cumpărați vor merge în țările sărace. Pune o taxă suplimentară.

Dar cine va lua în considerare acest lucru? Nimeni nu va accepta asta – cine este acest OMS?

Întrebare: Continuaţi să spuneţi că umanitatea și omul, într-un fel sau altul, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ajungă la realizarea răului: că sunt egoiști complet. Este acesta un pas spre realizarea răuluil?

Răspuns: Nu! Nu, pentru că nimănui nu îi pasă de asta. Nimănui nu-i pare rău. Nimănui!

Întrebare: Deci, pe ce vă bazaţi când vorbiţi despre unificare, despre conexiune, despre iubire, despre tot la care ar trebui să ajungem? Pe ce vă bazaţi, dacă toți suntem așa?

Răspuns: Nu văd că o persoană a renunțat la nimic pentru alta. Dimpotrivă, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât devenim mai duri și mai împietriţi: „Nu voi renunța!”

Întrebare: Când se va întâmpla punctul de cotitură? Când apare ceva în mine, va face clic?

Răspuns: Nu există un moment de cotitură. Va fi astfel încât voi fi gata să împărtășesc ceva cu alții, ca un fel de impozit suplimentar. Ca ceea ce am spus despre cei 25%, de exemplu.

Cred că ar trebui să existe un guvern internațional care să se ocupe de astfel de lucruri. Acum vor exista o mulțime de probleme mondiale – climaterice și de toate tipurile. Adică, toate problemele pe care le-am avut înainte, care erau între state, între zone și așa mai departe, toate vor fi globale.

Vom vedea clar. Dacă există un incendiu în Australia, o consecință clară vor fi inundațiile în China și Siberia și așa mai departe.

Întrebare: Unde ne duce acest lucru?

Răspuns: Ne face să ne simțim dependenți unul de celălalt. Așa ne vom simți. Numai prin suferință. Omenirea nu poate face nimic.

Întrebare: Când vom ajunge la o stare a lumii de a fi ca o singură familie? Vom ajunge la ea prin suferință? Vom ajunge la o astfel de stare, la urma urmei?

Răspuns: Cred că da, pentru că nu există altă cale. Trebuie să finalizăm corectarea lumii. Acum intrăm într-o stare în care începem să realizăm treptat, dar foarte, foarte încet și de departe, că suntem un sistem comun.

Dar până acum nimeni nu a vrut să țină cont de acest lucru. Aici avem nevoie de niște manifestări foarte speciale ale naturii, astfel încât să ne dăm seama cu toții că suntem conectați, că suntem într-o singură barcă și nu separaţi în continente, țări, guverne și națiuni. Asta trebuie să o luăm în serios.

Întrebare: Deci, natura va oferi umanității un fel de exercițiu de urmări? Și apoi încă unul, până ne dăm seama? Credeţi că așa va merge?

Răspuns: Da. Acest lucru ne va învăța treptat. Drept urmare, vom înțelege, vom simți! Principalul lucru este că simțim și nu doar spunem că suntem o singură familie – sloganuri atât de frumoase. Și vom simți că suntem într-adevăr un întreg comun și că nu ne putem gândi la o parte a umanității fără alta. Pentru că vom vedea întreaga umanitate ca un singur organism. Nu puteți să vă tăiați mâna aici și să râdeți, și să faceți carnavaluri dincolo.

Acesta ar trebui să fie sentimentul pe care îl avem cu toții.

Și poate fi instantaneu. Când simțiți o înțepătură, înțelegeți instantaneu: „Destul! Sunt de acord!”

Totul va fi bine.

Întrebare: Când?

Răspuns: Repede, sper!.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 1/21/21

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →