Lumea noastra este o movila de Infinitate, dar la cel mai mic nivel de perceptie. Noi intelegem si simtim realitatea intr-o masura minuscula, extrem de departe de perceptia completa.

E la fel cu o persoana care are vederea slaba si care nu vede aproape nimic fara ochelari. Abia poate sa distinga oamenii din jurul sau, desi acestia sunt chiar langa ea. Astfel, lumea noastra e o senzatie adormita, confuza si o portie mizerabila de Infinitate.

Insa intotdeauna dezvaluim tabloul intreg, la fel cum fiecare parte a unei holograme contine imaginea intreaga. Chiar si la cel mai de jos grad, eu observ intreg spectrul realitatii, dar in masura in care pot sa-l disting fara „ochelari”. Cu cat sunt mai buni ochelarii, cu atat e mai clara imaginea pe care o vad.

Noi existam in interiorul unei stari care nu se schimba, insa o simtim in functie de cat este de clara perceptia noastra. Cea mai clara perceptie este Lumea Infinitatii.

Pentru a ne apropia de ea, trebuie sa ne corectam instrumentele de perceptie – kli-urile, sa dezvaluim in ele ceva mai multa Lumina. Ca sa se intample acest lucru, ele trebuie sa fie asemenea Luminii. Atunci cand este dezvaluita Lumina, noi descoperim un nou strat al realitatii.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →