Nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior

Baal HaSulam, Shamati 19, “Ce înseamnă că, Creatorul urăşte corpul în muncă”: Trebuie să ştim că, “Dumnezeu l-a făcut pe unul precum pe celălalt”. Asta înseamnă că, există atât de multă dezvăluire în Kedusha, ca şi în măsura în care Sitra Achra (cealaltă parte) se trezeşte. Cu alte cuvinte, atunci când pretinde “totul este al meu”, înseamnă că întreg corpul aparţine Kedusha, Sitra Achra, de asemenea, susţine contrariul, că întreg corpul trebuie să servească Sitra Achra

Trebuie să ştim că este semnul că această muncă atinge ţinta. Întreaga natură, toate nivelurile de jos în sus, mineral, vegetal, animal şi vorbitor şi, de asemenea, toate nivelurile de amploare ale înţelepciunii, fiecare celulă, fiecare specie, sunt toate bazate pe conexiunea între contrarii. O diferenţă înseamnă opoziţie, un plus şi un minus. Totul, de la cele mai mici particule la marile structuri se conectează, deoarece ele sunt în opoziţie unele cu altele şi pot astfel, să adauge sau să completeze.

Deci, nimic nu poate fi stabil dacă nu este compus din două părţi opuse. Numai când două contrarii se pot îmbogăţi reciproc, în ciuda opoziţiei lor, ele pot exista. Este singurul mod în care conexiunea dintre ele poate exista şi este singurul mod în care pot exista. Acest principiu decurge din conceptul iniţial al Luminii, adică “ceva din ceva”, care a creat problema dorinţei de primire ca “ceva din nimic”. Noi putem descoperi Lumina doar în dorinţă şi dorinţa nu poate exista decât dacă Lumina o susţine şi o reînvie.

Deci, în întreaga creaţie, fiecare discernământ în fiecare gând, în toată dorinţa, întreaga acţiune implică mereu două părţi opuse, care sunt în echilibru relativ. Deci, dacă există bine, trebuie, de asemenea, să existe rău în interior care echilibrează bunătatea. Datorită răului o persoană poate descoperi bunătatea şi invers. Nu pot exista unul fără celălalt, aşa cum noi nu putem rămâne în echilibru stând într-un picior, ci avem nevoie, mereu, de două picioare. Este clar că noi ne dezvoltăm prin aceste două forţe opuse şi, de fiecare dată, depăşim cealaltă alternativă, piciorul drept este aşezat înainte, apoi piciorul stâng şi astfel, avansăm.

Deci, atunci când nu suntem prea dezvoltaţi, credem că totul trebuie să fie ideal şi acest ideal înseamnă un lucru pentru noi. Dar, atunci când creştem, înţelegem din experienţa noastră şi prin extinderea percepţiei noastre că, stările trebuie să fie complexe şi că mereu, trebuie să includă două forţe, două atribute opuse. Numai atunci ele pot exista, aşa cum este spus:” şi a fost seară şi a fost dimineaţă, o zi”, doar în funcţie de acest principiu.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: