Fiecare dintre cei zece oameni din grupul de zece va spune ceva diferit; să ajungem la o rugăciune comună este posibil numai cu ajutorul de sus. Dar ajutorul de sus nu va veni până nu cerem. Ce ne împiedică să cerem? Cu toții avem un singur obstacol: inima noastră de piatră  nu vrea să simtă pe nimeni altcineva; este incapabilă și nepregătită pentru aceasta. Motivul este Creatorul însuși, care stă între noi și nu ne permite unitatea, până când nu vom cere corect.

El este cel care se amestecă între  noi, pentru că El a creat înclinaţia rea. Prin urmare, trebuie să-L implorăm, să strigăm și să ne rugăm ca „fiii Mei m-au învins” să se împlinească. Suntem deja în posesia acestei comori; trebuie doar să găsim o suflare comună pentru a convinge Creatorul. El vrea acest lucru și așteaptă, dar El ne tolerează și ne reține, suferind mai mult decât noi.

Este nevoie să ne gândim la acest atac, ca în timpul războiului, să mobilizăm toate mijloacele și forțele pentru această cerere, să plângem constant, să cerem și să-l enervăm pe Creator, fără a înceta să simţim că El este cel care ne stă în cale și nu ne lasă. Trebuie să vă gândiți la asta împreună 24 de ore pe zi. Să presupunem că nu ne simțim unii pe alții, dar putem simți acest punct comun pentru noi: Creatorul, care intervine în unirea noastră. Și totul se realizează numai prin conexiune – începutul sufletului este acolo.

Aceasta se numește „traversarea Machsom-ului”. Creatorul stă la granița lumii spirituale și trebuie să-L convingem să ne lase să intrăm. El nu este dușmanul nostru, ci doar insistă asupra acestei condiții: conexiune, unitate și sprijin reciproc. Este necesar să investim tot timpul în acest efort, făcându-ne drum către răspuns, bătând constant într-un punct. (Minutul 5:10)

Nimeni nu este pregătit pentru această muncă și cu cât persoana este mai mare, cu atât egoul este mai mare. Dar, în ciuda dezamăgirii, trebuie să vă ajutați unii pe alții și să vă ridicați din nou. Nu trebuie să ne gândim la eșecurile noastre, ci la cum să trezim inimile prietenilor noștri. Apoi, nu vor fi probleme. Dacă voi avea grijă de prietenii bolnavi, voi uita de propria mea boală, precum o mamă care are grijă de un copil bolnav. Deci, mă voi recupera repede.² (Minutul 9:55)

Creatorul nu aude o persoană, ci cel puțin două și chiar și atunci numai în condiții speciale. Dar El va auzi cu siguranță grupul de zece, dacă se adresează Lui ca o singură persoană. În lumea spirituală, o singură unitate sunt zece, uniţi ca unul.³ (Minutul 19:26)

Cu toții vorbim cuvinte diferite, chiar și în limbi diferite, dar esența cererii noastre este aceeași: îi cerem Creatorului un singur lucru – conexiunea. În primul rând, vrem să ne conectăm și, din unitatea noastră, vom înțelege deja ce avem nevoie. Ce vrem atunci? Vrem apoi o conexiune și mai mare și mai puternică. Și așa este de fiecare dată, din ce în ce mai mult, nimic altceva decât asta. Acest lucru trebuie făcut de către Creator: „Cel care face pace mai Sus, va face pace asupra noastră și asupra întregului Israel.”⁴ (Minutul 28:45)

A te îndrepta către Creator înseamnă a-ți imagina că te afli într-o sferă care te acoperă și determină totul. Apoi mă îndrept spre această dorință, spre puterea acestei sfere care ne organizează și ne controlează întreaga viață până la cel mai fin detaliu, la cea mai mică moleculă din corpul meu. Cer acestei forțe să-mi alinieze viața cu această sferă pentru a exista în armonie cu ea.⁵ (Minutul 32:35)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de cabala 12/24/19, Scrierile lui Rabash, „Ce să urmarim în Adunarea prietenilor”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →