Tora, Deutoronomul 11:26 – 11:28 Iată, eu vă pun astăzi înainte binecuvântare şi blestem: Binecuvântare veţi avea dacă veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, pe care vi le spun eu astăzi; iar blestem, dacă nu veţi asculta poruncile Domnului Dumnezeului vostru, Ci vă veţi abate de la calea pe care v-o poruncesc astăzi şi veţi merge după dumnezei pe care nu-i ştiţi.

Daca o persoana se intoarce de la calea care conduce catre adeziunea cu Creatorul, singura forta superioara din natura, apoi, desigur, face o greseala si se duce dupa “alti dumnezei”, insemnand ca se duce catre alte forte ale naturii.

“Sa mergeti dupa dumnezei pe care nu ii cunoasteti”, care, precedent nu a fost considerat ca fiind ceva crucial, definitoriu si fundamental. Si daca le dai preferinta si ii privesti ca pe cei in control, apoi desigur, blestemul este peste tine.

Ce inseamna un blestem? Persoana atrage focul asupra sa, parasind singurul adevar, forta superioara de control, sub care suntem noi toti cu toate derivatele. Se introduce in sistemul in care nu este echilibru si se simte dezechlibrata.

Acesta este blestemul. Nu exista nici un Dumnezeu care ne trimite ceva special de undeva de sus, vorbim despre asta doar intr-o forma metaforica. Prin actiunile noastre, cauzam o distorsiune a sistemului comun si prin asta simtim toate consecintele asupra  noastra.

Intrebare:  De ce se numeste aceasta parte a Torei Rehe (priveste)?

Raspuns: Pentru ca trebuie sa atingem sistemul spiritual. La urma urmei, vazul este cel mai puternic simt al omului, cea mai puternica sursa de cunoastere si intelegere a ceea ce si unde suntem. Prin urmare, trebuie sa percepem totul prin vaz, cea mai inalta cunoastere. Nu trebuie sa credem sau sa fim de acord, ci sa intelegem intr-adevar esenta. Chiar si in sala de judecata un martor este cel care a vazut si nu cel care a auzit.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne din 22.06.2016

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →