Întrebare: Pot determină individual în care dintre cele 125 de nivele spirituale sunt acum?

Răspuns: Este posibil, dar întrebarea este cum vei măsura starea ta? Ce știi despre tine?

În primul rând, omul trebuie să capete instrumente de măsură pentru acești parametri. O unitate de măsură pentru starea spirituală ar fi un gram de dăruire, un gram de forță cu care omul dăruiește. În această lume nu avem instrumente și unelte de acestea pentru că nu avem aceste unități de măsură.

Să presupunem că cineva vine la mine și dorește să facă cafea în aparatul meu de cafea. La început, mă îndoiesc și-mi pare rău de risipă de electricitate, cafea, apa iar apoi după aceea chiar de lapte, zahăr sau miere. Dar în final, pentru a nu părea zgârcit și pentru a nu fi de condamnat și urât, și pentru a nu fi tratat că atare pe viitor, sunt de acord.

Cu toate acestea, chiar dacă fac eforturi pentru a trezi în mine doar gânduri pure despre oameni și vreau să la dăruiesc doar plăceri fără a face anumite calcule, cât de precis pot măsură ceea ce am dăruit? Fac asta prin cantitatea de cafea, zahăr, lapte, apa, electricitate și uzarea aparatului de cafea? Cum o fac?

Rezultă de aici că nu avem instrumente și unelte pentru a măsură forța dăruirii, și nu putem înțelege unde ne aflăm. Cu toate acestea, dacă cineva urcă pe scara spirituală, poate măsura cu precizie unde se află în raport cu ego-ul și în relație cu toate condițiile. Nu este nici o abatere în nici o direcție aici. Toate măsurătorile, cele inițiale, schimbările, schimbările viitoare și așa mai departe sunt conectate pentru a putea oferi omului un raport despre unde se află.

Împreună cu acestea, omul trebuie să se observe pe el însuşi și să-și dea seamă cum poate fi folositor și la ce. În lumea spirituală omul nu mai este o păpușă controlată de sus. Mai degrabă el face totul în mod conștient. Întregul sistem este sub el. Este inclus treptat în sistem și gradual îl poate accesa. În loc să efectueze tot felul de acțiuni automatice și în mod inconștient, omul trebuie să controleze aceste acțiuni, asta însemnând că se gândește la ele și ia deciziile ca atare.

Întrebare: Exemplul dvs. cu cafeaua m-a impresionat. Să presupunem că beau cafeaua. A fost foarte gustoasă și v-o și spun. Cum ați reacționa atunci?

Răspuns: Voi începe să primesc plăcere din complimentele oferite, din faptul că mă respectați.

Cu toate acestea, data viitoare, ar fi mult mai dificil să va prepar cafeaua deoarece apar altfel de calcule. Voi încerca să clarific dacă va ofer cafeaua ca să mă respectați și mai mult și ar putea fi și invers. Nu voi face nimic pentru tine când am senzația că o fac contra dorințelor mele egoiste. Așa că atunci când clarific de ce fac asta și descopăr că o fac pentru a primi respect din partea ta, prefer să nu o mai fac și tu nu mai primești nici o plăcere. Asta este, trebuie să mă opun gândurilor mele egoiste și să îţi prepar cafeaua în ciudă a tot. Dar la nivelul următor nu trebuie să iau în calcul atitudinea ta față de mine. Această este o chestiune cu totul diferită.

Întrebare: Unde este Creatorul în toate aceste calcule și în acest scenariu? Este cafeaua, tu și eu. Unde este Creatorul?

Răspuns: Creatorul nu este în nici un scenariu dacă nu Îl întroduc în mine. A-L introduce în scenariu este sensul vieții. Dacă nu ar fi Creatorul nu aș face cafeaua pentru tine. La urmă urmei acest lucru înseamnă a dărui cuiva fără a primi nici o compensație. Dacă aștept dăruire din partea ta înseamnă că eu de fapt nu dăruiesc.

Pentru ce aș dori să ating o stare de dăruire continuă? Pentru a dărui plăcere Creatorului? Așa că sunt gata să-ți prepar cafeaua și nu o fac pentru tine ci o fac pentru a-L mulțumi pe Creator. Aceasta este o condiție pentru nivelul spiritual. Ce urmează?

Să presupunem că fac acest lucru de dragul Creatorului, iar acum Creatorul mă tratează bine. Trebuie să obţin acea atitudine bună de la El? Dacă obțin acest tip de atitudine de la El, avem atunci o relație de tip troc. Cum pot atinge o stare în care îi dăruiesc Lui, ție, sau oricărei alte persoane fără a face calcule? Pot să fac acest lucru?

Dacă sunt un egoist, nu pot dărui fără a primi ceva în schimb. Trebuie să-mi satisfac ego-ul în același fel în care facem plinul la o mașină ca să poată parcurge o anumită distanță. Asta înseamnă că trebuie să introduc o țeava în ego-ul meu pentru a-l putea umple. Doar după ce acesta este plin pot dărui. Când îmi simt ego-ul din nou, voi fi capabil să dăruiesc. Cu toate acestea, dacă dăruiesc și mă simț plin doar după asta, această devine o problemă.

Trebuie să mă asigur că voi fi umplut. Dacă îmi reușește asta, este bine. Dacă nu-mi reușește asta este; conducta de încredere încetează să mai existe. Dacă vreau într-adevăr să dăruiesc, Creatorul trebuie să-mi schimbe natură. Văd că miliarde de oameni se roagă Creatorului, fac tot ceea ce El spune, fiecare după înțelegerea lui, dar nu există nici un rezultat în urmă acțiunilor lor.

Cum putem noi, oamenii, să realizăm o relație cu Creatorul astfel încât El să ne schimbe natura noastră astfel încât să nu mai depindem de ego-ul nostru? La urma urmei, cumva El ne ajută să ne ridicăm deasupra noastră, deoarece El a creat creaturile, însemnând că doar El ne poate schimbă natura noastră.

Așa deci, omul trebuie să înceapă să acționeze în direcția de dăruire. În același timp, pentru că nu poate să dăruiască fără a primi o compensație, cere ajutor Creatorului pentru a putea dărui într-o singură direcție. În cazul în care cineva are o chemare în această direcție, Creatorul îl aduce la grup. Ar putea chiar că omul să fie în starea asta chiar de dinainte dar să nu fi știut cum să o folosească sau ce să facă. Se poate chiar ca e să fi realizat în mod automat ceea ce spun cabaliștii, dar să nu fi existat nici un beneficiu în acest sens.

Acum, omul începe să înțeleagă că atunci când lucrează alături de prieteni, când se pare că le dăruiește lor, primește de la ei, și ei toți intenţia ca Creatorul să facă posibil ca ei să opereze într-o singură direcție fără primi nimic în schimb, nici o compensație, nici un beneficiu viitor, fără nici un calcul. Atunci, grupul devine un laborator pentru om, un laborator în care începe să seschimbe şi să se formeze într-o creatură nemateriala care poate dărui fără primi nimic în schimb.

Dar omul nu poate face nimic singur. Eldoar primește energie de la Lumina pe care i-o dă Creatorul. Este ca şi cum o conductă ar fi introdusă în el, ca într-o benzinărie. Prin ea, se umple, apoi poate dărui.

Există un ciclu normal în natură: persoana dăruiește celorlalți pentru a dărui Creatorului, iar când Creatorul vede că persoana poate dărui, în schimb El îi dă energia necesară dăruirii. Cu toate acestea, asta nu este o plată, ci un potențial de dăruire.

Energia se numește Lumina Superioară. Ea vine și umple omul făcând posbil că aceasta să dăruiască. Eventual, omul începe să muncească fără nici o plată.

Aici se află o simplă relație de reciprocitate între om și Creator. Omul înțelege că dacă Creatorul l-a creat și a creat și ego-ul său, Creatorul trebuie să facă posibil ca el să lucreze cu ego-ul, asta nefiind o plată, ci doar potențialul și oportunitatea de a munci.

Din lecţia de Cabala din limba rusă din 10.01.2016

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →