Trebuie să ne străduim şi să facem tot ce putem pentru a avansa către scopul creaţiei. De fapt, acest drum este mult mai mult decât dezvoltarea noastră naturală.

O nucă tare

Natura ne împinge înainte şi ne dezvoltă diferite dorinţe şi deficienţe, iar noi, desigur, vânăm şi căutăm ceea ce ne lipseşte. Ceea ce ne lipseşte este plăcerea pe care o asociem cu mâncarea, sexul, familia, banii, onoarea şi cunoaştere.

Este la fel cum au grijă şi maimuţele de nevoile lor şi de listă lor de nevoi, similar cu noi. De fapt, avem un stil de viaţă comun: ne stabilim aceeaşi ierarhie socială în societatea umană; iubim puterea şi în plus la asta iubim banii. Natura ne obligă să facem asta şi în acest fel avansăm.

Dar nu am avansat în nicio manieră semnificativă în acest mod naturală şi nu am schimbat societatea umană în nicio manieră folositoare în ultimii cinci – cincezi de mii de ani.

Dacă vorbim de scopul creaţiei, totuşi, acesta constă în a deveni similari şi egali Creatorului, aderarea la El. Creatorul este forţa care este opusă naturii noastre. Avem o mică înclinaţie către aceasta, strânsă bine în multe varietăţi de „haine”, acoperită de o coajă, la fel ca o nucă.

Pentru a atinge scopul creaţiei, trebuie să ne echipăm cu o nouă deficienţă care nu este furnizată de natura noastră. Deficienţa, tânjirea după scopul creaţiei, nu va creşte în noi de la sine; avem nevoie să o dezvoltăm înăuntrul nostru prin propriile eforturi, desigur însă cu ajutorul mijloacelor care ne sunt date: o societate, o metodă (Tora) şi un învăţător.

Ieşirea din junglă

Adevărul este că astăzi, lucrurile se schimbă pentru că suntem în faţa unor lovituri globale care ameninţă toată umanitatea. Aceste lovituri ne-au forţat să ne gândim la nouă societate, care nu este aranjată conform unei ierarhii sau clase sociale care să îi ridice întotdeauna pe cei bogaţi şi mai puternici.

Lucrurile sunt aranjate similar în lumea animală. Vorbind la modul general, aceasta este structura naturală a unui grup, a unei naţiunii, a societăţii, a umanităţii: cel mai mare babuin se bate cu pumnii în piept şi cere supunere şi obidienţă de la ceilalţi. Suntem la fel: trăim într-o junglă generală, împărţită în cete.

Dar noua natură, scopul creaţiei, cere o nouă organizare şi reformarea noastră: cere ca noi să devenim un cerc, conectat, o singură societate. Cere noi valori care să nu fie bazate nici măcar pe dorinţele de cunoaştere, care şi ele dau puţină forţă, ci să fie bazate pe iubire şi dăruire, pe grijă reciprocă generală.

Cere ca lumea să nu mai caute să domine. În contrast cu vechea paradigmă, cu cât omul iese mai mult din el însuşi către ceilalţi, cu atât devine mai adaptat la adevăratul scop al evoluţiei noastre.

Este timpul să ne echipăm cu o nouă deficienţă care devine un cerc, conexiunea în afara mea unde nu am niciun interes personal.

Naşterea omului

Dar pentru ca eu să înfloresc, trebuie să se revelez ceva numit Adam (om); am nevoie de un mediu nou, cu exemple corecte ale noilor valori. De unde pot obţine nevoia pentru asta? Natura nu m-a echipat cu aşa ceva, pentru că altfel aş rămâne un babuin.

Totuşi, o fiinţă umană nu este numai o structură socială diferită şi nu numai egalitate cu alţii. Nu, este o atitudine, o înclinaţie; relaţiile lui, conexiunea reciprocă, trebuie să fie ceva conştient din partea mea pentru a vrea dăruirea pentru că este o valoarea specială. Mai mult, nu am nicio înclinaţie pentru ea, nicio putere care să mă trezească şi să mă oblige să o vreau.

Aici trebuie să ne echipăm cumva cu o dorinţă, cu o nouă direcţie, pentru care nu avem nicio dorinţă. Pentru a face asta, există forţa superioară, natura, planul creaţiei care a pregătit un ajutor pentru mine într-o manieră opusă, pentru ca în procesul recunoaşterii răului să fiu totuşi capabil să înţeleg cine şi ce sunt. Şi gradual, prin faze chiar dificile, datorită cauzei şi efectului, voi înţelege ce deficienţă trebuie să îmi dezvolt înăuntrul meu pentru a continua avansarea deasupra ei.

Când înţeleg problema cu care mă confrunt în construirea fiinţei umane din starea de babuin, privesc această nouă deficienţă ca fiind un lucru foarte valoros. Dacă este revelată în mine, măcar într-o anumită măsură, sunt foarte bucuros pentru că aşa se naşte o fiinţă umană care este pregătită să se ridice deasupra creaţiei.

Zilele cu roşu din calendar

La acelaşi lucru se referă toate sărbătorile evreieşti şi zilele cu roşu din calendar. Rosh Hashana, Yom Kippur, Sukkot, Simchat Torah, Tu Bishvat, Purim, Pesach, Lag Ba’omer,Shavuot, şi ziua a 9 Av, sunt toate stări de-a lungul drumului în care este revelată o nouă deficienţă, revelaţia unui nou rău care ne permite să îl folosim corect, intenţionat şi conştient.

Se descoperă în noi astfel pentru ca să fim liberi în avansarea noastră către scop, într-o manieră conştientă, ca fiinţe umane şi nu ca babuinii pe care natura îi împinge înainte numai prin forţa egoului. Descoperim anumite forţe şi echilibrul dintre ele.

Principalul lucru pe care îl învăţăm din aceste sărbători este care sunt deficienţele speciale pe care trebuie să le descoperim pentru a urca pe fiecare nivel pe care îl reprezintă o anumită sărbătoare. Este nevoie de o deficienţă care este îndreptată spre atingerea scopului.

Deficienţa provine de la nivelul uman, care este în afara noastră. Dacă ne uităm în mod corect la problemele care apar, vom discerne ajutorul împotriva forţei creative din ele.

Din prima parte a Lecţiei zlinice de Cabala 3/02/15, Scrierile lui Rabash

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →