O licărire de speranţă în celula de închisoare

Ego-ul nostru a crescut de-a lungul anilor, până ce o scânteie se trezeşte brusc în el, o lumină, un punct de plecare pentru percepţia lumii superioare. Când o astfel de scânteie se aprinde într-o persoană, începe să simtă disconfort şi nelinişte. Ea crede că lumea nu este suficientă pentru ea şi că are nevoie de altceva: există ceva în această viaţă deasupra existenţei corporale, un scop mult mai sublim.

Ea nu poate continua să trăiască mult timp ca toată lumea şi aspiră să înţeleagă sensul vieţii, esenţa, baza. Care este forţa interioară care o conduce şi care este scopul vieţii ?

Fără îndoială, această scânteie există în fiecare din cei reuniţi aici, la acest Congres, altfel nu am fi dorit să fim aici. Cu toate acestea, există mulţi oameni care vin să studieze şi să verifice când se aprinde în ei scânteia. Trebuie să facem mari eforturi pentru umplere şi este ceva pentru care nu suntem pregătiţi. În acelaşi timp, diferenţa dintre forţa ego-ului care conduce o persoană în propriul său corp şi puterea scânteii care o scoate din corpul său, chemând-o să se depăşească, este foarte mare.

Ego-ul unei persoane este foarte greu şi păstrează scânteia în interior precum in celula unei închisori. Prin urmare, aceste persoane se abandonează ego-ului lor şi acceptă să rămână în această închisoare. Ele găsesc diferite scuze şi, în final, părăsesc drumul spiritual, pentru că trebuie să se justifice. Şi astfel, ele pleacă.

Rabash a spus că există scântei de dragoste pentru alţii, în fiecare dintre prieteni, ceea ce înseamnă că există forţe anti-egoiste. Ego-ul îi urăşte pe alţii şi forţa care stă în faţa ego-ului este iubirea pentru alţii. Dar, o singură scânteie nu poate aprinde Lumina dragostei, adică să mă facă să simt dorinţa celuilalt ca fiind a mea, şi să-l umplu, la fel cum mă umplu pe mine. Cu alte cuvinte, nu pot să ies din mine şi să fiu inclus în celălalt, ceea ce este numită „dragostea pentru ceilalţi”.

Prin urmare, ne-am adunat în grup şi suntem de acord să muncim şi să ne însărcinăm unii pe alţii, pentru a aduna toate scânteile noastre şi, în conexiunea dintre ele, să descoperim lumea superioară.

Discursul asupra importanţei de a ne uni, 10.05.2013

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed