O Mitzva (poruncă) a iubirii perfecte

Zoharul, “A două poruncă,” articolul 198: A două Mitzva (Poruncă) este conectată inseparabil  de  Mitzva fricii, și este Mitzva iubirii – ca omul să iubească Creatorul cu iubirea perfectă. Ce este iubirea perfectă? Este o iubire mare, așa cum este scris. “El umblă înaintea Creatorului în completă sinceritate și perfectiune” (Beresheet, 17:1)

Există iubire condiționată, ce apare ca urmare a tot binelui primit de la Creator (Introducere în studiul celor zece Sfirot, articolele 66-74), ca rezultat în care omul se unește cu Creatorul cu toată inimă și sufletul sau.  Cu toate acestea, deși se contopește cu Creatorul  în perfecțiune completă, iubirea această este considerată imperfectă.

Dragostea perfectă este cea mai mare, cea mai cuprinzătoare poruncă de sus, de care ne spun Cabaliștii, fiind cea mai mare cerința pe care trebuie să o îndeplinim privind creația. Acesta este motivul pentru care se numește Mitzva.

În iubirea condiționată, cu cât primesc mai mult cu atât mai mult iubesc dăruitorul. Se pare că nu îl iubesc pe EL ci sursa din care toate aceste plăceri vin. Dacă sursa acestor plăceri se oprește, pierd conexiunea cu această persoană sau forță. Se numește iubire condiționată deoarece depinde doar de plăcerea mea.

Depind de această dragoste deoarece nu mă pot disocia de plăcerea mea, de parte din mine care se bucură. Nu mă pot încă diviza în două părți: în măgarul care se bucură și ființă umană care diferențiază, vede, realizează și simte toate acestea. Măgarul și omul sunt încă conectate.

Prin urmare, dacă mă simt bine, iubesc sursă plăcerii, iar dacă mă simt rău, nu o mai iubesc.

Acesta este modul în care noi toți iubim această lume, începând cu copiii mici care spun că mama este rea dacă nu face ceea ce le place. Această este normal, un răspuns direct al ego-ului și este natural pentru toată lumea în ceea ce privește totul din viață. Această iubire se numește iubire condiționată, prin urmare este imperfectă. Această este în concordanță cu nivelul nostru de dezvoltare și nu putem facem nimic.

Desigur, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât mai mult vom cere o iubire mai sublimă, nu doar mâncare delicioasă, anumite servicii, sau micile plăceri, ci sentimente mai sublime și speciale. Cu toate acestea această iubire depinde de primirea plăcerii. Cu iubirea această și în iubirea asta ne-am născut deoarece suntem o dorință de a primi; suntem precum animalele și de aici începem. Acesta este motivul pentru care iubim ceea ce ne bucură, ceea ce înseamnă, sursă de plăcere pe care o simțim.

Aceasat necesită multă muncă, un mare efort, și un dar de sus pentru a începe detașarea de la sursă plăcerilor și conectarea la esența Lui interioară.  Trebuie să oprim dependența noastră de primirea plăcerii în măgarul nostru și trebuie să preferăm actuala sursă de plăcere. Calitățile Sale, fără a aduce un benificiu direct pentru mine, sunt apreciate pentru valoarea lor de la sursă. Va fi iubire necondiționată pentru ceea ce  primesc, dar care depinde  doar de  ce identific prin impresia mea, despre calitățile sublime ale sursei, de solemnitatea Să specială, comparat cu tot ce îmi pot imagina.

Din pregătirea pentru  Lecţia zilnică de Cabala 2/10/14

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed