Michael Laitman, pe The Times of Israel: “O naţiune care nu este naţiune”

Cu o săptămână înainte de alegerile generale care au avut loc marți, ziarele Israel Hayom și Haaretz au publicat două sondaje separate, ambele concluzionând că, contrar percepției comune a israelienilor ca fiind preocupați de probleme de apărare și teroare, aceștia sunt de fapt tulburați de costul vieţii. Desigur, guvernabilitatea (părți uriașe ale țării sunt terorizate de beduini și mafioţi arabi), programul nuclear al Iranului și fragmentarea socială sunt de asemenea preocupări majore, dar oamenii sunt profund tulburați de faptul că unele produse de bază din supermarket au devenit pur și simplu inaccesibile.

Trebuie sa recunosc; acestea nu sunt preocupările mele. Am una și o singură îngrijorare. Nu că nu simt durerea creșterii costurilor sau că nu îmi fac griji pentru teroare. Cu toate acestea, simt că nu ne vom rezolva niciuna dintre problemele noastre înainte de a rezolva o problemă mult mai fundamentală: nu suntem o națiune. Ne numim națiunea israeliană și spunem că Israelul este țara noastră, patria noastră, dar nu suntem o națiune și nici nu ne simțim ca fiind una.

Pentru a fi o națiune, trebuie să avem un nivel minim de solidaritate națională, un sentiment că împărtășim o soartă comună și anumite valori sau credințe comune. În prezent nu există nimic care să țină împreună fracțiunile națiunii.

Există o singură soluție pentru problema noastră: să renunțăm la orice discurs pe orice chestiune oricât de urgentă ar părea, și să ne concentrăm pe un singur subiect: promovarea unității naționale. Acest lucru nu este valabil pentru toate națiunile, dar pentru națiunea israeliană este esențial pentru supraviețuirea noastră.

Deoarece națiunea noastră a fost fondată inițial de oameni care au venit din diferite țări, națiuni și culturi, nu a existat nimic care să ne țină împreună, decât convingerea că unitatea este o valoare în sine și de fapt, o valoare care este mai nobilă decât oricare altă valoare. Mai mult decât atât, strămoșii noștri s-au alăturat națiunii israeliene în primul rând pentru că a pus unitatea mai presus de toate celelalte valori, iar strămoșii noștri au simpatizat cu ideea.

Pentru că strămoșii noștri au venit din toate națiunile lumii și au făurit o nouă națiune bazată pe unitate, ei au devenit un model de unitate mondială, un exemplu pe care oricine îl putea simpatiza și urma, întrucât propriii reprezentanți se numărau printre membrii acestei noi națiuni. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat misiunea de a realiza Tikkun Olam (corectarea lumii), dând un exemplu de unitate și solidaritate mai presus de diferențe.

Dar ne-am abandonat unitatea și făcând acest lucru, am abandonat singurul lucru care ne făcuse o națiune. De când am început să ne urâm unii pe alții fără niciun motiv, am încetat să mai fim o națiune. Această diviziune a fost, este și va fi întotdeauna prima și principala noastră problemă. De fapt, este singura noastră problemă.

Sper că noul guvern va avea o bază suficient de solidă și curajul necesar pentru a crea o inițiativă de unire a națiunii israeliene mai presus de toate facțiunile și fracțiunile sale. Dacă reușim, nu vom fi tulburați de costul ridicat al vieții, de inamicii care vor să ne distrugă sau de vreuna dintre problemele care ne-au bântuit de când am cedat urii în urmă cu două milenii.

* Pentru mai multe despre importanța unității Israelului, citiți cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism și cea mai recentă publicație a mea: Noul Antisemitism: Mutaţia unei uri longevive .‎.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →