Dacă o persoană este obosită și își pierde interesul în munca sa, dacă ea se simte neputincioasă și crede că această cale nu este pentru ea, asta înseamnă că nu a învățat să aducă înapoi părțile sale separate, acum împrăștiate în lume, aproape de ea.

Ea nu știe cum să apuce vasele goale în care poate primi o umplere. La urma urmei, este ca un păianjen în centrul pânzei sale care atrage dorințele ce devin o parte a sufletului său, de la ceilalți în această rețea…

Este foarte important să înțelegem că, deoarece ar trebui să simțim și să aspirăm constant să fim integrați cu prietenii, și să absorbim toate dorințele lor, eu sunt ca un egoist care privește în jur cu ochii mari, lacomi pentru ce pot primi de la prieteni, care este o conștientizare, importanța obiectivului și conexiunea!

Îi invidiez mereu. Nu este o lipsă de respect față de ei, dar eu cred că îmi ascund ceva. Sunt sigur că fiecare dintre ei are ceva prețios pentru mine și că altfel, ei nu ar avea dreptul de a exista și nici eu nu aș dori să-i văd. Dacă identific că există cineva, asta înseamnă că există o lipsă de care am nevoie să completez sufletul meu.

Acesta este modul în care toată lumea ar trebui să considere prietenul său. Prin urmare, este spus că toată lumea are menirea de a mă servi și prin asta, slujesc Creatorului meu!

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 22.06.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →