O realitate comună numită Kli

De ce ar trebui ca munca noastră să fie în ascundere și întuneric? Pentru că inițial nu simțim nimic spiritual. Noi suntem creați opus calității spirituale a dăruirii și iubirii, pentru a construi oameni spirituali, adevărați. Omul (Adam) este numit „similar” („Domeh”) Creatorului și trebuie să creăm acest lucru de la noi înșine.

Cum facem asta? Creatorul ne-a spart în bucăți, iar El este între noi. Pentru a-L dezvălui, trebuie să ne conectăm între noi. În măsura unei astfel de conexiuni – tensiune, intensitate, percepție senzorială a conexiunii noastre, unificare și aspirație unul față de celălalt – vom începe să simțim Creatorul.

Această lucrare este ascunsă pentru că nu simțim și nu ne interesează deloc ceea ce este între noi. Ne interesează doar ceea ce este în interiorul nostru, iar ceea ce este în afara noastră este ca și cum nu ar exista. Externalitatea există doar în măsura în care simțim beneficiul său pentru noi, înșine și nimic mai mult.

Cum mă pot transforma într-un senzor care simte mai mult externitatea decât internalitatea? Să nu mai simt ce este în interiorul meu înseamnă restricție (Tzimtzum). Încep să simt că în afara mea este lumina reflectată (Ohr Hozer), iar ceea ce voi simți în această Lumină reflectată, adică în sentimentele emanate de mine în exterior, se va numi Creatorul.

Prin urmare, lucrarea se face în ascundere, pe întuneric, noaptea.

Creatorul a inventat un truc care să ne permită să percepem o realitate pe care nu ar trebui să o percepem. Acest truc se numește întuneric. Când ni se pare că suntem pierduți, lipsiți de înțelegere, de cunoștințe și de senzație, când suntem derutaţi, pierduți, cădem într-o stare necunoscută și ne pierdem orientarea în lume, asta înseamnă că suntem la începutul unui nou stadiu spiritual de înțelegere și avem o bază sigură pentru dezvăluirea luminii. După cum spune și zicala: „beneficiul luminii este din interiorul întunericului.”

Prin urmare, sentimentul că am înțeles chiar mai puțin decât înainte creează, de fapt, premise foarte bune pentru a merge mai departe. Orice nou pas spiritual începe cu pierderea, dezorientarea și un sentiment de deznădejde, adică întuneric. În măsura în care simțim întuneric, continuăm să depunem eforturi și să căutăm lumina. Lumina este în afara noastră și întunericul este descoperit în noi.

De aici provine întreaga metodă: trebuie să ieșiți în fața prietenilor, iar pe drumul către ei, veți găsi lumina. Ei vin la tine și tu te duci la ei: așa ne ajutăm reciproc, chiar și cu obiective egoiste. Aceasta este deja un fel de mișcare, cum ar fi un bebeluș care poate face unele mișcări inconștient. Dar aceste mișcări haotice și inconștiente ne propulsează înainte.

Forța superioară ne oferă indicii și se joacă cu noi. Acest Creator creează totul în jurul nostru. Mai târziu vom vedea cum El lucrează în noi. Nu există nimic în jurul nostru – realitatea pe care o simțim este în fiecare dintre noi. Atunci vom înțelege că nu fiecare dintre noi este individual, ci doar o singură realitate comună numită Kli, HaVaYaH.

Dacă mă simt pierdut, acesta este un model de la Creatorul noii mele stări. Trebuie doar să închid ochii și să mă conectez cu prietenii mei. Creatorul va rezista la acest aspect, asigurându-ne că nu este nimic de căutat, pentru că ei sunt la fel ca mine și poate chiar mai răi. În timp ce sunt în egoism, eu îi văd pe ei într-un egoism și mai mare și un şi mai mare întuneric.

Dar încerc să navighez în această stare haotică, ieșind din mine și încercând să înțeleg cum să mă conectez cu alții din afara mea, chiar până la simţirea acolo a unei noi realități 1 (Minutul 0:10)

Din Lecția 4,  Convenţia Mondiala de Cabala din Moldova 9/7/19, Bucurați-vă de ceea ce ne lipsește / Munca în ascundere

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Cabala și Semnificatia Vieții" Comentarii RSS Feed

Articolul anterior:

Articolul următor: