A ridica o rugăciune spre Creator înseamnă a ridica cele mai bune, cele mai intense și vii dorințe și aspirații, îndreptate în sus, așa cum ne ridicăm mâinile noastre în sus.

În acest caz, noi le conectăm astfel încât toată lumea se regăsește absorbit în celălalt, se simte doar în interiorul celorlalți și, în această stare, alege lucrul cel mai profund și cel mai important.

 O rugăciune înseamnă unica noastră dorință plecând de la care celelalte dorințe sunt descoperite. Ne străduim să unim dorința de a dezvălui forța unită care guvernează întreg universul în întreaga natură: forțele de armonie, de echilibru și interconexiune.

Dorim aceeași stare pentru noi înșine, grup, țară, lume și întreaga omenire. Este intenția noastră și efortul nostru. Intenția constantă este rugăciunea nevoii pe care dorim, eventual, să o primim.

În viitor, vom transforma asta în etapele viitoare. Vom vedea cum dorințele noastre unite se realizează în dorința în sine. De obicei, atunci când o persoană caută un scop, ea crede că dorește să-l realizeze dar, în cazul nostru, se pare că fiind în intenție, descoperim brusc că scopul și nimic altceva nu este necesar.

Această aspirație crează condiția cu care superiorul se umple. Asta este ceea ce se întâmplă în noi și în interiorul nostru.

Pentru a deveni mai concentrați unii cu ceilalți, ne vom întoarce la această cerere și vom dori puternic să o formulăm mai profund și mai clar. Asta se formează în noi în acest mod.

Această aspirație constantă în sine este scopul. La început, credem că este doar o condiție pentru a realiza ceva, și apoi vom vedea că în sine, este scopul.

Din Lecția de pregătire nr. 1 de la Congresul de la Sankt Petersburg, 18.09.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →