Noul meu articol pe Linkedin “O șansă de a ne îndrepta către conexiune”

Nu eram în favoarea schimbării guvernului, dar odată ce s-a întâmplat, trebuie să o vedem ca pe o oportunitate de a revedea situația actuală și de a începe să avansăm spre conexiune. Conexiunea se poate întâmpla numai atunci când toate părțile implicate vor să se conecteze. Există doi pași pentru crearea conexiunii: 1. Părțile trebuie să se conecteze și 2. Trebuie să facă ceea ce trebuie făcut pentru a se conecta.

Primul pas este de fapt cel mai greu. Necesită să analizăm unde ne aflăm, să ne dăm seama cât de deconectați suntem și să decidem că ura care revarsă din fiecare fracțiune a națiunii către fiecare fracțiune rivală este inacceptabilă. Cu alte cuvinte, trebuie să trecem de la a da vina pe alții pentru necazurile noastre, la a admite că propria noastră ură nu contribuie la remedierea situației. Dacă toată lumea participă la acest proces, acesta în sine, va începe să schimbe lucrurile în bine. Cu toate acestea, ne va conduce la o concluzie foarte dificilă: nu putem implementa pasul 2. Pur și simplu nu putem să ne conectăm la cealaltă parte, cea care credem că este responsabilă pentru toate problemele noastre. Nu putem înceta să urâm.

Cu toate acestea, sentimentul nostru de neputință este exact ceea ce avem nevoie; acesta este începutul pasului 2. În acest moment, ne dăm seama că nu ne putem învinge ura, deoarece aceasta își are rădăcinile în psihicul nostru; este însăși natura noastră, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Gen. 8:21). Ne dăm seama că nu este vorba de o zicală biblică; este un fapt al vieții; noi suntem!

Frumusețea acestui proces este că, în acel moment de criză, când simțim că nu facem nimic pentru a ne conecta și nici nu putem face nimic pentru că ura noastră este mai puternică decât noi, asta este tot ceea ce este necesar – să ne dorim să se întâmple conexiunea și să realizăm că nu putem face acest lucru. Când toți, sau cel puțin destul de mulți dintre noi, o dorim suficient de mult, se va întâmpla aparent de la sine; inimile noastre se vor deschide una către cealaltă și va intra un sentiment nou.

Credem că determinăm realitatea prin acțiuni, dar o determinăm de fapt prin dorințele noastre. Când vrem răul altora, creăm o lume abisală. Când dorim bucuria altora, generăm o lume frumoasă. Când urâm, dar vrem să iubim, ne schimbăm din dușmani în iubiți, iar lumea din jurul nostru se schimbă odată cu noi.

Prin urmare, tot ce avem nevoie este să plantăm în mințile și inimile noastre importanța dezvoltării unor bune conexiuni, a prieteniei, a solidarității sau a oricărei alte emoții pozitive la care vă puteți gândi și să o dezvoltați în întreaga societate, acoperind toate fracțiunile țării. Când devine suficient de important pentru noi să simțim aceste sentimente, vom dori să le simțim cu adevărat. Și când vrem cu adevărat, se va întâmpla.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →