Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Pacea este mai mult decât nonviolenţa ”

Astăzi, 21 septembrie, este  Ziua internatională a păcii. Adunarea Generală a ONU a declarat că această zi este dedicată „consolidării idealurilor păcii, prin respectarea a 24 de ore de non-violență și încetare a focului”. Având în vedere atmosfera globală a violenței care predomină în prezent în întreaga lume, nonviolența pare a fi un scop dezirabil. Totuși, dacă ne mulțumim să nu luptăm, nu vom preveni următorul război, deoarece pacea înseamnă mult mai mult decât o încetare a focului.

Tratatele de pace durează doar atât timp cât niciuna dintre părți nu este interesată să le încalce. Odată ce o parte vede o oportunitate de a câștiga prin război, tratatul zboară pe fereastră.

Când pacea este ruptă, animozitatea care a provocat izbucnirea anterioară se adâncește, iar noua rundă de violență devine și mai intensă decât predecesoarea sa. În cele din urmă, părțile se trezesc implicate într-o luptă totală, o luptă până la moarte. Ei vor face pace numai dacă niciuna dintre părți nu o poate distruge pe cealaltă, iar oboseala și epuizarea soldaților și a armelor îi forțează să facă „pace”.

Astăzi, de Ziua Internațională a Păcii, aș dori să introduc sensul străvechi al cuvântului pace, deoarece conține o soluție mai cuprinzătoare, una care poate supraviețui tendințelor beligerante care trebuie să reapară după ce părțile semnează tratatul.

Cuvântul ebraic pentru „pace” este shalom, de la cuvântul shlemut („întregime” sau „complementaritate”). Prin definiție, „totalitatea” sau „complementaritatea” necesită prezența contradicțiilor, deoarece ceva poate fi întreg numai dacă toate elementele și aspectele sale sunt prezente. La fel, complementaritatea necesită prezența unor elemente contradictorii care se completează reciproc. La urma urmei, dacă unul nu există, ce îl completează pe celălalt?

Tindem să credem că numai punctul nostru de vedere are merit și doar perspectiva noastră ar trebui să existe. Cu toate acestea, realitatea nu este construită astfel; este formată din contrarii care se completează unul pe altul, conform definiției cuvântului shalom. Ne-am putea imagina ziua fără noapte, primăvara fără toamnă, iubirea fără ură sau viața fără moarte?

Fiecare monedă are două fețe: cap și stema. Eliminați capetele și ați eliminat și stemele; eliminați stemele și ați eliminat și capetele. Pur și simplu, doar atunci când există ambele fețe ale monedei poate exista o monedă. La fel este și realitatea, elimină un element din realitate și ai eliminat și elementul său contradictoriu.

Prin urmare, pacea poate exista numai atunci când două părți își mențin opiniile opuse și formează o uniune fără a-și suprima punctele de vedere reciproce. De exemplu, fiecare sportiv știe că construirea forței necesită echilibrul corect între antrenament și odihnă. Antrenamentul și odihna sunt contradictorii, dar doar dacă ambele sunt prezente, sportivul poate deveni mai puternic.

La fel, numai oamenii cu vederi contradictorii care se străduiesc să se unească deasupra diferențelor lor, fără a le elimina, pot forma pacea adevărată și de durată, adică integralitatea. Pacea lor va dura doar atât timp cât își mențin atitudinea de complementaritate și integralitate. Dacă revin şi se mulțumesc cu nonviolența, vor fi în curând implicați în război.

Astăzi, când încetarea focului este amenințată sau s-a prăbușit deja și întreaga lume înclină spre război, a învăța cum să construim o pace puternică și durabilă este cea mai importantă misiune a umanității. Sper că țările vor începe să se gândească la pace așa cum am subliniat-o aici, mai degrabă decât să se mulțumească cu o pauză în lupta activă.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →