“Poporul lui Israel nu este salvat decât dacă sunt strânși ca într-un snop, și Zionul a fost salvat.”

Scopul creației, al spargerii, este revelat de-a lungul istoriei națiunii israelite, care mai întâi a cucerit pământul Israelului și abia apoi a avut privilegiul de a fi numită o ”ființă creată”. Dorința de a primi, în sine, nu poate fi rea, deoarece totul este condus prin intenție și constituie singurul lucru care determină ce se petrece cu creația.

Ființa creată crește doar prin intenția sa, ea poate simți, înțelege și își poate extinde percepția ”vaselor” sale, devenind astfel o entitate independentă. Dorința de a primi și Lumina îi sunt date, la infinit.

Când creatura începe să muncească și înțelege că ea este parte a intenției și nu a dorinței, acesta este începutul lui Adam (ființa umană). Acesta este punctul de cotitură, critic, în dezvoltarea întregii creații. În acest moment, în care o persoană începe să se atașeze de intenție, el devine o ființă umană, ceea ce înseamnă că el transcende dorința sa și definește totul în funcție de intenție: cui și cărui lucru dorește el să-i aparțină.

Oamenii care determină totul în funcție de intenția lor, care o dezvoltă și își ignoră dorințele, sunt numiți Yashar -El (cei care tânjesc după Creator), Israel. Dar ei sunt diferiți de oamenii care doresc să se dezvolte, stabilindu-și cursul vieții lor, după dorințele lor și după gradul de împlinire al acestora.

Dorința (Ratzon) înseamnă pământ, țară, (Eretz), la nivelul pământului, adică a te conecta cu dorințele de jos, materiale. Loialitatea față de intenție însă, este considerată superioară. Conform cu acest criteriu, lumea este numită de jos sau de sus, deschiderile de sus și de jos.

Dacă ne dezvoltăm conform cu dorința noastră, aceasta este o dezvoltare naturală, în concordanță cu Reshimot (genele informaționale). Dorința de dezvoltare este cea care ne forțează să ne schimbăm, numită dezvoltare naturală, dar, dacă ne dezvoltăm în funcție de intenție, atunci deja aceasta depinde de noi. Ea nu se petrece în mod natural, la timpul său, pe măsura trecerii vremii, conform planului naturii. Este o dezvoltare prin ”Eu am să grăbesc asta”, în conformitate cu ritmul stabilit de noi înșine.

Dezvoltarea conform dorinței este o dezvoltare animală normală, la nivelurile mineral, vegetal și animal, în care o persoană se dezvoltă inițial într- o stare de inconștiență. Pe când, dezvoltarea conform intenției, este adevărata dezvoltare umană, din acest motiv creatura este numită Adam, el corectându-și intenția și devenind prin aceasta similar (Domeh) cu Creatorul.

Intenția direcționată către Creator este numită Israel sau națiunea lui Israel. Dorința care se află sub dominația acestei intenții se cheamă pământul lui Israel. Corecția pe care trebuie să o facem noi este aceea de a ne aduce dorința sub dominația intenției de a dărui. Aceasta înseamnă să cucerim ”întreaga lume” (întreaga dorință), pentru care națiunile lumii consideră Israelul responsabil și anume, plasarea întregii dorințe a lumii lui Ein Sof (Infinitului) sub dominația intenției de a aduce mulțumire Creatorului. Acest lucru înseamnă că țara lui Israel s-a răspândit pe tot pământul.

Este clar acum faptul că țara lui Israel nu poate fi o bucată de pământ, de-a gata, o zonă geografică de pe hartă, ci că totul depinde de dispoziția persoanei de a se corecta singur și , în urma acestui fapt, de a cuceri un loc numit pământul lui Israel, la nivelul mineral, vegetal și animal al naturii, ceea ce înseamnă a-l primi, a moșteni acest pământ în sens material.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/15/13, Scrierile lui Baal HaSulam “Inheritance of the Land”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment →