Paștele este o sărbătoare extrem de importantă, o stare care stă la baza întregii dezvoltări spirituale a omului. Paștele înseamnă o tranziție, adică părăsim un loc și intrăm în altul; facem tranziția de la dorința de a primi de dragul nostru la dorința de a primi de dragul dăruirii.

Direcția acestei dorințe se schimbă: să dăruiască aproapelui și prin ea să dăruiască Creatorului.

De aceea Paștele este atât de important pentru noi. Construiește întreaga bază a unei persoane spirituale. Prin faptul că omul este atras să afle mai multe despre această sărbătoare, puteți simți în el o bază spirituală puternică.

Dorința de a deveni asemenea Creatorului se exprimă într-o cerere către El de a corecta dorința noastră egoistă: pentru restricționarea ei, pentru ecranul care nu ne permite să folosim dorința de dragul nostru și pentru tranziția sa treptată în dorința acordare.

Toate acestea se întâmplă cu ajutorul luminii reformatoare numită lumina Paștelui. Acestea sunt forțele superioare care vin la noi și, la fel ca un adult, ia un copil de mână și îl conduce, așa că lumina ne scoate din dorința noastră egoistă spre dorința de dăruire. Această tranziție se numește exod din Egipt.

Nu există nimic mai important în dezvoltarea spirituală decât ieșirea din Egipt. Prin urmare, toate acțiunile ulterioare de acordare se bazează pe memoria părăsirii Egiptului, adică au devenit posibile deoarece am făcut această tranziție de la egoism la acordare.

Această acțiune este cauzată de lumina reformatoare, adică o iluminare specială a Creatorului de sus pentru a dărui, care ne afectează din ce în ce mai mult și crește dorința de a obține dăruire în noi. Începem să ne simțim neimportanți în această lume, deși s-ar părea că avem totul pentru împlinirea egoistă. Dar vrem ceva mai mult.

Nu știm încă ce ne lipsește, dar ne apropiem de dorința de dăruir. În acest fel, Creatorul ne aduce mai aproape de El de departe, din interiorul egoismului nostru El crește un germen al dorinței de dăruire, o formă în alta.

Apoi vom învăța să atragem lumina care se reformează și vom vedea acțiunea sa în noi înșine: cum răstoarnă dorința egoistă, face o restricție asupra ei și apoi o direcționează spre dăruire. În acele locuri, în dorințe, unde am căutat împlinirea egoistă, dorim acum să fim umpluți altruist.

Este ca un copil care crește. În timp ce este mic, el apucă totul și îl trage spre el. Dar când crește, înțelege că prin conectarea cu ceilalți te poți împlini mai mult și, oferind cuiva iubit, te poți împlini. Chiar și în această lume constatăm că este posibil să ne bucurăm de acțiunile de dăruire. Astfel, o persoană crește treptat de la nivel animat la nivel uman.

Ieșirea din Egipt, de la egoism la dorința de a dărui, este începutul adevăratei dezvoltări spirituale a omului. Prin urmare, acesta este un proces foarte dificil și de lungă durată și până când omul nu va trece prin toate detaliile care i-au fost atribuite în funcție de rădăcina sufletului său, nu va fi demn să părăsească Egiptul.

În esență, întreaga omenire trece prin aceste etape de dezvoltare. De aceea existăm în această lume. Dar există oameni care au simțit deja nevoia să cunoască rădăcina vieții, rădăcina spirituală. Prin urmare, nu trebuie decât să actualizăm această ieșire în spiritualitate: să încheiem întregul proces de dezvoltare în Egipt, în dorința noastră egoistă, să-l urâm, adică să ne dăm seama de răul său și să ne rugăm Creatorului.

Apoi Creatorul va acționa asupra noastră cu o lumină specială, o forță care ne poate scoate din egoism și întru dăruire. Și dacă ne unim pentru a fi o singură națiune, un singur grup, vom ieși din intenția noastră egoistă și vom simți că ne ridicăm deasupra ei până la forța acordării. Atunci vom începe să experimentăm lumea spirituală dincolo de Egipt, dincolo de apele Mării Finale.

Din lecția zilnică de Cabala  10.03.2021 „Pesach (Paște)”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →