Începutul aceste postări este este în : „Pesah este o reamintire a viitorului”

Maturizarea calității de Moise într-un om și într-o națiune ne conduce direct la confruntarea cu Faraonul. Tora descrie aceste faze ca pe cele zece plăgi din Egipt, cele zece plăgi ale egoului, cu cerința: „Lasă poporul meu să plece!”. Ele se dezvoltă pe fondul neputinței și, în același timp, se dezvoltă o dorință disperată de eliberare.

Povestea (Hagada) ne spune despre noaptea interioară: „Ce s-a schimbat în această noapte față de toate celelalte nopți?” În Egipt a trebuit să ieșim din mlaștina iubirii de sine și să ne întoarcem pentru a ne mișca rapid în sus, încă fără nicio putere de unitate, dar cu puterea de a ne elibera.

Oricine încearcă să scape de persecuții, de dispute interioare și de conflicte. Ne regăsim astfel departe de Egipt, până când ajungem la Muntele Sinai, unde putem finaliza ceea ce am început.

În acest fel ne împinge Faraonul, egoul, către un nou nivel de iubire. În cele din urmă, toată omenirea va trebui să se ridice la acest nivel, dar noi suntem primii care facem acest lucru. Este munca poporului evreu, o fază esențială în formarea lui.

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →