Toată lumea simte că lumea este într-o stare de criză globală. La început, au fost făcute încercări de a se acoperi acest lucru, dar după colapsul financiar din 2008, lumea a conştientizat existenţa crizei.

Astăzi, după evenimentele care au avut loc în Europa, problemele Pieţei Comune Europene şi situaţia refugiaţilor și după alegerile din SUA care au produs schimbări drastice în cursul politicii, lumea noastră a început să înţeleagă că trece prin transformări serioase.

În plus, s-au realizat schimbări revoluţionare în inginerie, tehnologie, încălzirea globală, şomaj și in multe alte fenomene extraordinare în natură şi în societatea umană, dar și accentuat dezintegrarea familiei, creşterea abuzului de droguri ca şi a disperarii şi a depresiei, care a devenit boala cea mai răspândită. Fără îndoială, starea curentă a lumii se poate numi critică.

Mai mult de atât, există pericolul unui nou război mondial, precum şi multe alte probleme. Apare întrebarea: „Cum să scoatem umanitatea din criză şi să o ducem într-o stare mai bună?” Fiecare om obişnuit vrea să trăiască o viaţă bună, sigură şi să îşi crească copiii, ştiind că vor avea un viitor strălucit.

Lumea nu ne dă astăzi speranţa pentru un viitor bun, nici pentru noi și nici pentru copiii noştri. De aceea, oamenii, în mod instinctiv, nu mai doresc să îşi întemeieze o familie şi să îşi asume obligaţiile necesare acestui lucru.

Poate fi făcut ceva pentru a schimba situaţia generală? Starea lumii cere asta, prin tensiunile interne care se intensifică în fiecare ţară de pe glob.

Pare că umanitate şi-a pierdut drumul. Poate asta s-a întâmplat deja demult, dar a devenit vizibil abia acum. Este ca şi cum cineva merge şi tot merge şi deodată realizează că a mers într-o direcţie greşită şi nu ştie cum să mai găsească drumul corect. Nu mai ştie nici măcar cum să se întoarcă la punctul în care a greşit drumul.

Reiese că am ajuns la un moment foarte important, pentru că am ajuns într-un anumit loc necunoscut şi principalul lucru este să nu facem greşeli şi mai mari. De fapt, forţele care se află la îndemâna umanităţii sunt foarte puternice şi periculoase. Singura ieşire din criză este să dezvoltăm noi valori sociale şi umane, valori altruiste.

Asta înseamnă că soluţia nu poate fi atinsă la niciun alt nivel, decât într-un sistem de educaţie integrală, care trebuie să fie accesat de toată lumea. Nu putem schimba condiţiile care ne-au fost date de natură, dar totul depinde de relaţiile dintre noi, în familie, în naţiune, în ţară, cu toate partidele şi mişcările, la fel ca şi între ţări şi în lume ca un întreg.

Relaţiile umane pot fi corectate numai prin educaţie. Este la fel ca atunci când vedem cum copiii se bat cu pumnii și toată lumea înţelege că le lipseşte buna educaţie. Nu are niciun rost să ţipăm la ei şi să îi pedepsim, pentru că nimic nu îi va ajuta, în afară de educaţie. Dacă le dai mai multe jocuri, îi vei face să fie într-un conflict şi mai mare. Şi dacă anumite jucării periculoase, ca beţele şi pietrele, ajung pe mâna lor, îşi pot face rău unul altuia.

De aceea, singurul lucru de care are nevoie umanitatea este educaţia şi nu o nouă tehnologie. Educaţia omului este cea mai sensibilă şi afectivă zonă pentru promovare schimbărilor.

Există o abundenţă în lume şi nu se duce lipsă de provizii. În loc să aruncăm o treime din toate produsele, putem hrăni pe toţi cei înfometaţi şi încă vom avea surplus. La fel, nu există lipsuri legate de îmbrăcăminte.

Întreaga problemă se află în relaţiile greşite dintre noi, care ne împiedică să ne aranjăm viaţa încât să le fie bine tuturor. Nu există niciun deficit al surselor de enrgie, sau altor resurse de care are nevoie omul. Atunci, de ce nu sunt disponibile tuturor? Pentru că nu avem grijă de toată lumea!
De fapt, omul se simte sigur atunci când îi este mai bine decât le este altora. Dacă eu câştig o mie pe lună, iar tu câştigi opt sute, eu mă simt bine. Trebuie să mă evaluez în comparaţie cu altcineva şi, conform ego-ului meu, o stare bună apare numai atuncă când altcineva are mai puţine decât am eu.

De aceea, este necesar să aducem umanitatea la punctul în care să înceapă să aibă grijă de toată lumea. Pentru asta sunt necesare două lucruri. Primul, legi ale statului care să interzică indivizilor să facă rău şi, al doilea, educaţia care obligă omul să acţioneze în beneficiul altora.

Din lecţia asupra broşurii „Criza şi rezoluţia ei” din 26.01.2017 (Forumul din Arosa, 2006)

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment →