Pregătiți pentru conexiune

Șamati, 35, “Despre vitalitatea din Kedusha”: …există o regulă care spune că de Sus, ei ne dau dăruirea, iar de luat, nu iau înapoi (tot ce se dă de Sus nu se întoarce, ci rămâne acolo) De aceea, dacă o persoană extinde ceva de Sus și apoi murdărește ceea ce a primit, darul rămâne jos, doar că nu alături de om. El cade în marea de Sitra Ahra.

Am atras lumina și nu pot să o mențin. În prima clipă am atins echivalența de formă cu Lumina și ea s-a revelat în dorința mea. Dar în momentul imediat următor, s-a revelat în mine o nouă înregistrare informațională necorectată (Reshimo), care trebuie să fie adaptată și ea la noua lumină. Eu, însă, nu fac nimc, iar lumina de mai înainte se îndepărtează. De fapt, ea rămâne, doar că eu încetez să o mai simt pentru că dorința mea s-a reînnoit.

Din iluminarea primită, trebuie să învăț cum să continui data viitoare: să pregătesc dorințele, fundamentul, forța, garanția reciprocă și siguranța, toate pentru a atrage lumina de dragul dăruirii. De fiecare dată, implicarea mea ar trebui să crească.1

În fiecare moment care urmează, se revelează un nou Reshimo care nu se potrivește cu starea anterioară. Este revelată o dorință și mai puternică și, în paralel cu ea, lumini tot mai mari, iar eu trebuie să aduc această dorință la echivalența cu lumina, făcând un efort mai mare. Cu toate acestea, eu nu fac efortul, nu sunt pregătit, de aceea îmi pierd iluminarea stării anterioare.

Inițial, sistemul este construit în așa fel încât să nu fiu niciodată pregătit să primesc lumina imediat. În fond, vasul meu este spart; dorința spartă se revelează și în opoziție cu ea, lumina, pe care evident că nu o pot primi deocamdată. Despre toate acestea este scris, „Nu există niciun om drept în țară, care să fi făcut bine și să nu fi păcătuit”. După fiecare păcat este revelată corecția, porunca, pentru că ”omul nu îndeplinește o Mițva dacă mai înainte nu a greșit în ea”.  

La început apare întotdeauna o revelație a spargerii, astfel încât noi mergem când în coborâre, când în urcare. Fără cădere nu este posibilă nici urcarea, adică folosirea corectă a dorinței de a primi, deoarece dorința revelează senzația căderii.2

Dorința devine potrivită pentru muncă doar după ce primește impresii din calitățile luminii. Acest lucru se întâmplă în timpul spargerii. Spargerea are loc pentru că lumina intră în dorințe; limita dintre dorința de a primi și dorința de a dărui se sfărâmă și aceste dorințe se amestecă.

Iar în interiorul ființei create, calitățile luminii se amestecă cu calitățile vasului. Și, ca rezultat al spargerii, ființa creată își însușește calitățile Creatorului chiar dacă se simte coruptă, spartă. Însă, această senzație neplăcută vine tocmai din senzația opoziției față de Creator, mai precis, deoarece Creatorul se găsește în creatură și se revelează în ea.

Aceasta este întâlnirea dintre ei, contactul și revelația. Ca atare, doar după spargere și de la ea încolo, este posibil să vorbim despre o adevărată ființă creată care stă în opoziție cu Creatorul. Ființa creată Îl poate ignora pe Creator și poate dori să se conducă singură: forța impură (Sitra Achra) este natura noastră reală care simte că este opusă Creatorului.

Este o stare avansată, pentru că în interiorul ființei create există deja conexiunea cu Creatorul și recunoașterea opoziției sale. Creatura Îl cunoaște pe Creator și se cunoaște pe sine, insistând că „Eu voi guverna!” Din acest punct încolo devine posibilă corectarea și nu mai înainte. Toate acestea au avut loc în timpul distrugerii Primului Templu și al exilului care a urmat; de aceea, abia astăzi, noi suntem pregătiți pentru corecție, spre deosebire de cei dinaintea noastră.3
Din partea întâi a lecției de dimineață Daily Kabbalah Lesson 12/4/19, Scrierile lui Baal HaSulam, Șamati 35, “Despre vitalitatea din Kedusha
1 Minutul 29:35
2 Minutul 32:00
3 Minutul 41:20

 

Discuții | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed

Articolul precedent: