Eu  mă direcţionez mereu către „Nu e nimeni în afară de El”, care este cauza a tot ce mi se întâmplă, dar văd această lume imaginară între mine şi Creatorul, care îmi dă tot felul de probleme. Trebuie să îmi imaginez această lume ca o reflecţie a calităţilor mele interioare. În funcţie de percepţia mea asupra realităţii, îmi văd calităţile interne în afara mea, peste tot în jurul meu.

Dacă te văd pe tine în faţa mea, înseamnă că exişti în interiorul meu, ca o anumită dorinţă, cu anumite calităţi. Pe măsură ce îmi corectez relaţia exterioară cu tine, aparent te readuc în interiorul meu. Acum eşti inclus în mine şi nu te mai văd în exterior.

În lumea noastră, prima dată embrionul se dezvoltă în mama sa, apoi se naşte şi creşte treptat într-un adult. Aici se produce procesul invers, revenind la sursă, spre interior. Aşa că studiem secretele Torei şi penetrăm în interiorul acesteia.

Întreaga lume pe care o văd în exterior, trebuie să încerc să o găsesc în interiorul meu reprezentând calităţile mele interioare. Dacă văd diferite evenimente din această lume, bune sau rele, atunci ar trebui să mi le imaginez în interiorul meu şi să încerc să corectez modul în care mă raportez la ele, să îmi schimb dorinţa în dăruire. Dacă dorinţa mea este îndreptată spre dăruire, atunci devin similar Creatorului şi mă unesc cu Creatorul într-un întreg. Asta se numeşte adeziune.

Este de dorit să ne imaginăm că realitatea exterioară este văzută în exteriorul nostru doar datorită stărilor noastre ne corectate. Dar, de fapt, această realitate trebuie să fie interioară. De aceea, studiem partea interioară a Torei, învăţând că totul este în interiorul nostru şi corecţia se petrece în interiorul unei persoane.

Cabala ne dă o metodă practică prin care ne putem corecta şi astfel schimbăm lumea din jurul nostru, pentru că lumea este proiecţia noastră interioară. Asta nu este filosofie, ci adevărul. Filosoful este cel care neagă acest lucru.

Care este scopul tuturor eforturilor noastre de a corecta lumea? Numele de „reformatori ai lumii” este unul peiorativ în Cabala, pentru că în loc să se schimbe pe ei înşişi, ei încearcă să schimbe lumea din jurul lor. Este precum copiii care cred că jocul lor este adevărat şi că păpuşa este un bebeluş adevărat.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/4/18, Scrierile lui Rabash, Vol.2, Articolul 44

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →