Credinţa deasupra raţiunii necesită o minte specială. Cert este că omul acestei lumi: tu și eu, fiecare dintre noi, este construit din egoism, din dorința de a se bucura, în interiorul căreia simte întreaga realitate.

Simțim doar ceea ce ne poate aduce plăcere sau, dimpotrivă, ce ne provoca suferință, adică plus sau minus față de dorinţa noastră egoistă de a trăi plăcut.

Totuși, aici este nevoie de o abordare specială din partea noastră: nu vreau să simt ceea ce este plăcut sau neplăcut pentru mine, ci încerc să mă despart de această dependență, să mă ridic deasupra ei și să evaluez realitatea în ceea ce privește ceea ce este bine sau rău pentru ceilalți. La urma urmei, în felul acesta voi începe să văd ce este în afara mea. Altfel nu văd nimic, întreaga lume pentru mine este doar ceea ce determină propriul meu beneficiu egoist.

Prin aceasta mă limitez foarte mult și nu trec dincolo de animalul care se gândește doar la stomacul său, sau sunt ca un copil mic, naiv, care își înțelege doar propria plăcere și nu ține cont de ceilalți.

Apoi copilul crește și pare că începe să aibă grijă de ceilalți, să vadă și să înțeleagă lumea mai bine. Dar, de fapt, încă nu vedem lumea, ci pur și simplu extindem din ce în ce mai mult domeniul intereselor noastre și putem evalua ce ne va folosi și ce ne va dăuna.

Senzorul cu care percepem realitatea este creat dintr-o singură dorință de a ne bucura, iar acest lucru trebuie realizat. Trăim în interiorul dorinței noastre egoiste, iar aceasta se numește creaţia acestei lumi. De fapt, nu există această lume, lumea viitoare, lumile superioare; există o realitate care depinde doar de percepția noastră, de atitudinea noastră față de ceea ce se întâmplă.

Există în lume niște fenomene pe care nu le simțim deloc, pentru că percepția noastră este determinată doar de ceea ce este bine sau rău pentru noi. Pur şi simplu nu observăm nimic altceva.

Dacă semnalul nu este captat de senzorul meu egoist, de dorința de a se bucura, nici la fel de pozitiv, nici la fel de negativ, atunci nu îl simt deloc. Poate că se întâmplă ceva mare în jurul meu, dar nu văd nimic.

Cabaliștii care au atins lumea superioară spun că aceasta este chiar aici. Nu trebuie să zburăm undeva la celălalt capăt al universului, într-o altă galaxie, toate lumile sunt deja aici, lângă noi.

Numai că nu le simțim, deoarece percepem realitatea doar printr-un parametru restrâns: „Mă simt bine” sau „Mă simt rău”. Se dovedește că întreaga realitate este limitată doar de interesul meu egoist primitiv.

Dar cum pot să văd mai mult, să simt mai mult, să înțeleg mai mult și să încep să ies din coconul meu? Acest lucru este posibil dacă mă ridic deasupra sentimentului „mă simt bine” sau „mă simt rău” și dobândesc calitatea dăruirii, cea care se numește credință. Atunci voi simți totul nu în raport cu propriul meu beneficiu, ci în raport cu al celorlalți.

Dacă încep să evaluez realitatea în acest fel, atunci mă ridic deasupra mea și dobândesc un nou organ de simț: credința deasupra rațiunii. Astfel ajung într-o nouă percepție externă a realității, independentă de egoismul meu. Voi putea simți ceea ce simt alții în afara mea și astfel viziunea mea devine relativ obiectivă, în funcție de cât de mult mă pot separa de propriul meu interes.

Încep să văd realitatea obiectivă, pe care am fost în stare să o dezvălui: 125 de grade spirituale, cinci lumi superioare și, treptat, îmi dezvolt viziunea până când văd tot ce este în afara mea. Și ceea ce este în afara mea se numește Creatorul (Bo-re), adică „vino și vezi”. Acum, nu văd nimic în dorința mea de a mă bucura, dar am ocazia să ating Creatorul, realitatea care este în afara mea.

Atunci voi înțelege unde trăiesc cu adevărat, ce este natura și ce mi se întâmplă. Prin urmare, această tehnică se numește Cabala (primire), deoarece ne învață cum să obținem un simț al acestei realități nemărginite. Iar o persoană care a dezvoltat astfel de sentimente este numită cabalist pentru că percepe realitatea în mod obiectiv, nu distorsionat în percepția sa egoistă, ci așa cum este ea cu adevărat.

Chiar și prima ieșire din egoismul tău îți permite să simți că există o realitate spirituală superioară! Astfel începi să înțelegi unde eşti, pentru ce și de ce, prin ce proces ar trebui să treci, în ce stare să ajungi. Iari înainte de asta, suntem complet orbi, insensibili și nu avem cum să privim deasupra egoismului nostru. Doar credința mai presus de rațiune ne permite să ieșim din egoism.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 4/30/20, “Despre deasupra raţiunii”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →