Pentru a atinge Creatorul, creatia trebuie sa combine inauntrul ei doua forte opuse. Altfel, nu va simti nimic in afara de ea insasi, ca si obiectele neinsufletite, vegetale si insufletite. Totusi, fiinta omeneasca este unica, pentru ca omul simte pe aproapele sau.

Mai intai, omul isi vede aproapele ca pe o ocazie de a il folosi. Insa in cele din urma, el se dezvolta si incepe sa inteleaga ca, de fapt, aproapele este el insusi. Doar ni se pare ca altii sunt impotriva noastra, pentru ca ego-ul nostru ii indeparteaza si ne face sa ii uram. Insa daca depasim aceasta repulsie si ii atasam pe altii de noi, atunci vom recapata acea parte din noi insine pe care am pierdut-o si vom obtine Forta care ne separa – Creatorul.

Daca aduc sistemul de suflete inapoi, la starea sa corectata, in care toate sufletele se unesc prin lucrare reciproca, atunci voi obtine Forta Initiala care a creat Sufletul Unic, iar apoi l-a spart si ni l-a lasat noua, sa-l punem din nou laolalta. Fiecare persoana e ca un copil care se face mare – atinge mintea Creatorului – adunand inapoi, laolalta toate piesele.

Creatorul tine intentionat piesele departe una de alta, separandu-le prin ura si egoism. El e ca un adult care a spart o jucarie completa si a amestecat toate piesele acesteia, dandu-i copilului ocazia sa dezvolte treptat, sa capete o minte si sa ceara o corectare a calitatilor sale, pentru a le aduna din nou laolalta.

Copilul trebuie sa caute forma viitoare a Sufletului si sa ceara exemple de la Adult. El trebuie sa forteze Creatorul sa corecteze spartura impreuna cu el, la fel cum un copil roaga adultul sa il ajute sa construiasca o casa din cuburi. Astfel, jucandu-se impreuna cu adultul, copilul va intelege de unde a venit jocul, de ce este necesar, de ce a fost creat asa cum este si ce vrea de la el Creatorul. Atunci, el va deveni ca si El!

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →