Să ne bucurăm în defecte

Atunci când văd un defect în ceva eu mă bucur cu el. Până la urmă, acesta este un semn că am făcut o corecţie şi prin urmare descopăr un nou defect. Adică eu sunt fericit în legătură cu starea mea anterioară corectată.

De asemenea, sunt fericit în starea prezentă, deoarece acum am o nouă oportunitate să fac o corecţie şi să mă bucur de asta. Reiese că în trecut, prezent şi viitor, tot timpul şi în toate stările, eu sunt bucuros.

Perfecţiunea este construită deasupra cunoaşterii, deasupra senzaţiei. În interiorul senzaţiilor eu simt deranjamente şi probleme, însă deasupra senzaţiilor – analizând de ce, de unde şi cu ce motiv vin la mine – eu mă bucur. Acestea sunt două nivele diferite.

Totul vine dintr-un mare sistem care îmi revelează problemele şi deranjamentele în conformitate cu abilitatea mea, iar eu trebuie să-mi corectez atitudinea faţă de ele. Acest sistem există înaintea mea. Atunci când îmi sunt revelate corupţiile, este un semn că trebuie să fac o corecţie, deoarece nu este nimic altceva de corectat decât atitudinea mea.

Din momentul în care văd o corupţie eu încep să mă gândesc de unde a venit, cine a trimis-o şi cu ce scop. Apoi lucrez asupra ei şi o corectez. Sunt fericit tot timpul. Mă aflu sub grija constantă a forţei superioare care construieşte sufletul meu. Eu trebuie doar să încerc să mă lipesc de acţiunile Creatorului, indiferent dacă ele îmi par rele sau bune.

Trebuie să îmi aduc aminte de unde vin problemele, dar să nu le urmăresc în cunoaştere (adică în senzaţiile pe care le trezesc în mine). În schimb eu rămân cu un nivel deasupra lor, înţelegând că totul este făcut în beneficiul meu. Vreau să mă lipesc de cel care mi-a dat lovitura şi să sărut mâna care m-a lovit. Astfel, eu vreau să mă lipesc de Creator deasupra loviturilor. Dacă reuşesc, eu mă detaşez de nivelul corporal şi exist în adeziune cu nivelul spiritual deasupra lumii corporale. 1

Mă bucur de deficienţele revelate, deoarece ele au existat anterior în mine, însă au fost ascunse, permiţându-mi să cred că sunt perfect. Totuşi, atunci când o deficientă este revelată, este o salvare, deoarece unei persoane i se dă o oportunitate să corecteze ceea ce este capabil să corecteze. Aşadar, eu îmbrăţişez toate problemele şi deranjamentele pe care le aduce Creatorul asupra mea. Până la urmă, Creatorul le trimite doar de dragul corecţiei. El nu ne pedepseşte niciodată.

Creatorul Însuşi recunoaşte că El a creat înclinaţia rea. Toate problemele noastre vin din acel egoism. Prin urmare, nu este niciun defect care să îmi aparţină mie personal. Singura greşeală este că nu am îndeplinit ceea ce am putut îndeplini – asta este întreaga mea crimă.

Toate problemele există pentru ca eu să-mi corectez atitudinea faţă de ele, declarând că ele vin de la Creator şi îi sunt recunoscător pentru ele. Nimic altceva nu mai este necesar. Toate corecţiile sunt făcute interior, printr-o schimbare a atitudinii. Este necesar să ajung la o stare unde întreaga lume îmi va arăta unde trebuie să-mi corectez puţin mentalitatea şi totul va fi în regulă.

Acţiunile fizice sunt doar o joacă de copil. Adevăratele acţiuni stau ăn atitudinea noastră faţă de acţiunile Creatorului asupra noastră. Asta se numeşte munca Creatorului. 2

Bucuria este exprimată în faptul că, în conformitate cu senzaţia din dorinţa mea de a mă bucura, sunt în încurcătură, dar, conform cu senzaţia în credinţă (în dorinţa de dăruire obţinută), eu sunt într-o urcare. Distanţa dintre una şi cealaltă îmi dă senzaţia de bucurie. Fără lovitura în dorinţa de a mă bucura, eu nu aş putea obţine o nouă dorinţă de a dărui. 3

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/17/18, Shamati, articolul 40, „Care este măsura credinţei în Rav”

https://archive.kbb1.com/events/cu/goAL8TwF?language=ro

1 Minutul 28:35
2 Minutul 40:00
3 Minutul 49:40

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed