Tora, „Deuteronomul,” 05:18 : Să nu pofteşti la nevasta aproapelui tău….

Acele stări în care eu merg înainte trebuie să fie întotdeauna îndreptate numai spre dăruire si nu de dragul meu.

Omul este intr-o stare foarte interesantă când este pe calea spirituală. Pe de o parte, eu sunt singur și întreaga lume este în mine, așa cum se spune, „Omul este o lume mică”.

Pe de altă parte, toate dorințele mele interne mi se par ca personaje care exista in afara mea. Același lucru se aplică prietenilor și asociaților mei. Mi se pare că ei există în afara mea, iar apoi, treptat, încep să realizez că toate acestea sunt in interiorul meu.

Prin urmare, ei îmi sunt „vecini”. Si toate dorințele lor, numite „soții” sau „partea lor de sex feminin” (dorința de a primi), trebuie să fie prelucrate de către mine la nivelul de dăruire, atunci când mă îmbrac în ele, adică, de dragul lor și lucrez la aceste dorințe.

Acest lucru înseamnă că eu nu vreau „nevasta aproapelui meu”. Eu doar lucrez la nivelul „iubește-ti aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este un sistem serios.

Cele zece porunci ale Torei sunt la nivelul de zece Sfirot. Porunca  „să nu poftești la nevasta aproapelui tău” este cea mai gravă dintre ele, deoarece se referă la cea mai joasă calitate egoista internă. Apropo, nu are nimic de-a face cu egoismul în lumea noastră și cu stările fizice între sexe.

Ea vorbește despre cel mai bun mod de a direcționa egoismul către intenția de a dărui, spre conexiunea comuna dintre noi pe nivelul superior, unde nu există nici o diviziune în genuri. La urma urmei, bărbații și femeile sunt, mai degrabă, dorințe și intenții, decât calități fizice.

Din emisiunea de pe KabTV lui „Secretele din Cartea Eternă” 3/16/16

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →