Ordinea inversă a luminilor şi vaselor este o lege care operează şi care există de la începutul lumii până la final. Provine din faptul că, cu cât este mai mare vasul, dorinţa, şi cu cât este mai mare “groasă”, cu atât lumina care se dezvăluie în ea este mai mare. Cu alte cuvinte, lumina se dezvăluie în partea pură prin partea “groasă”.

Partea “pură”, transparentă prin care începe creşterea – este Keter şi partea “aspră, groasă” este Malchut. Astfel, Malchut determină măreţia luminii care va fi în Keter. Această lege este aceeaşi pentru cele zece Sefirot din tot; de la o mică celulă, o parte a lumii, lumea întreagă sau întreaga realitate care există.

Există două legi de fapt în această lege a ordinii inverse a luminilor şi vaselor rezidă:

• Prima, îl descopăr pe Creator în funcţie de mărimea dorinţei mele. Cu alte cuvinte, descopăr gustul în funcţie de apetitul meu.
• A doua, există legea echivalenţei de formă: cu cât vasul meu este mai pur,cu atât este în echivalenţă de formă cu o lumină mai mare şi mai înaltă.

Se pare că am o parte groasă cu ajutorul căreia atrag şi descopăr luminile şi am o parte a vasului pură cu ajutorul căreia simt aceste lumini. De aici, rezultă un mare număr de consecinţe care ne dezorientează complet.

De exemplu, pentru a atinge vârful în orice artă, artiştii trebuie să muncească mult în situaţii foarte dificile, “grele”, “pragmatice”. Putem crede că ei zboară în sfere înalte dar, în realitate, ei sunt destul de “complicaţi”.

„Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare”. Aceasta este consecinţa ordinii inverse a luminilor şi vaselor, chiar şi aici, în lumea materială.

Pentru a obţine ceva sublim, rafinat, trebuie să treci prin toate stările în viaţă – abia atunci vei fi capabil să creezi, cu adevărat, o operă de artă. Doar “murdărindu-te” suficient va putea atinge vârful.

Deci, dacă ne-am apropia mai mult de aceste naturi fine, am vedea în ele ceva total diferit de ceea ce am crede – deoarece există totul în ele.

Astfel, puritatea şi Aviut (asprimea, grosimea) sunt conectate, pentru că relaţia dintre ceva din ceva şi ceva din nimic este inversă. Pe de o parte, ceva din ceva trebuie să se manifeste şi, pe de altă parte, ceva din nimic trebuie să îşi dezvăluie esenţa sa şi polul opus care-i lipseşte. Aşa obţinem spiritualitatea.

Avansăm mai departe, ne murdărim căzând în noroi, generaţiile coboară mai jos în abis – şi sunt exact stările care ne pregătesc pentru realizarea cea mai pură. În ceea ce priveşte „existenţa din nimic”, descopăr lumina în funcţie de grosime, de „asprimea”dorinţei mele, iar conform cu „ceva din ceva”, descopăr lumina în funcţie de puritatea mea.

Astfel, dorinţa mea conţine două părţi: partea aspră, care atrage lumina şi o parte pură, care o primeşte.

Din lecţia „Introducere la Cartea Zohar”, 27.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →