Dacă nu mă gândesc la recompensa pe care o voi primi din acţiunea mea, ci îmi fac griji numai cum să fie în beneficiul altora, este dăruire. Este o acţiune specială, care nu există în lumea noastră şi nu ne este familiară.

Credem că o mamă care are grijă ce copilul ei este un exemplu de dăruire în lumea noastră: nu se gândeşte deloc la ea şi face tot ce trebuie.

Dar o mamă acţionează datorită instinctului său natural şi nu are loc nicio ridicarea deasupra naturii ei. Simte pur şi simplu faptul că copilul ei îi este mult mai drag decât propria persoana. Nu îl percepe ca pe un corp străin, ci simte de fapt că el este înăuntrul ei, ca înainte de naştere.

Dar noi stabilim o conexiune specială, care ne uneşte într-un singur sistem integral şi ne schimbă astfel încât să operăm pentru dăruire. Astfel, acţiunile noastre sunt împărţite în intenţie şi acţiunea în sine. Intenţia este altruistă, adică în beneficiul altora, şi ea determină acţiunea.

Dacă intenţia nu este de dragul altora ci în propriul beneficiu, atunci chiar dacă dăruieşti altora, aştepţi ceva în schimb: cel puţin să te simţi bine, aştepţi respect sau să primeşti mulţumiri. Dacă nu pot calcula lucrurile pentru a dărui altora, această acţiune se numeşte păcat şi încălcarea Mţva (poruncă), deoarece folosesc intenţia egoistă.

Conform cu aceste lucruri pot verifica dacă intenţia mea este curată şi este cu adevărat de dragul altora sau nu. De fapt, pot acţiona de dragul altora, dar să aştept să primesc ceva şi eu. Acestea sunt înregistrările care determină locul meu pe scara spirituală, de-a lungul corectării spirituale. În conformitate cu aceasta, dacă acţiunea mea este de dragul altora fără beneficiu propriu, ca şi cum eu nu aş exista, acţiunea mea este mai sublimă în sensul spiritual.

De aceea, ar trebuie să îmi restricţionez în totalitate egoul înaintea oricărei acţiuni, ca să nu aştept nicio recompensă, ca şi cum nu aş exista. Baal HaSulam spune că noi trebuie să fim pur şi simplu o conductă, un canal, care să transmită totul prin el. Astfel, ne construim prin restricţionarea egoului.

Dar după restricţie, pot deja să fac planuri cum să fac acţiuni de dragul altora, de dragul dăruirii. Dacă pot să ajung la un astfel de plan cu ajutorul Luminii care Reformează, însemnă că am construit capul Parţufului spiritual. Cu acest cap îmi pot deja folosi dorinţa de a primi, ridicându-mă deasupra ei.

Cu toate că egoul vrea totul pentru el, eu acţionez deasupra cu intenţia numai de dragul altora, fără nimic în propriul beneficiu. Această acţiune este numită primire pentru dăruire, ceea ce înseamnă muncă spirituală.

Abilitatea de a face o muncă spirituală vine numai de la Lumina care Reformează. Acesta este motivul pentru care puţini oameni din această lume pot înţelege şi împlini această muncă şi, de fapt, nici nu este nevoie de mulţi oameni.

Grupul nostru nu va fi niciodată mare. Cei mai mulţi oameni vor trece pur şi simplu prin el: vin şi pleacă. De aceea vom continua să ne consolidăm ca un grup care conduce umanitate de-a lungul căii evoluţiei noastre. Puterea noastră este în calitate, nu în cantitate.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 7/13/14, Şamati nr. 60

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | 2 Comments →