KabNet a publicat noul meu articol: “Semnificaţia Purim-ului”

Purim, care are loc pe data de 14 Adar, este sărbătoarea contrariilor. El face legătura între fericire și disperare, tăinuire și revelare, Mordechai și Haman, exilul și mântuirea.

Purim (care provine din cuvântul „Pur” [„sorţ”]) este situația spirituală ideală, corectarea finală (Gmar Tikkun). Este o stare în care dorințele unei persoane sunt corectate cu intenția de a dărui și una devine unită cu toate dorințele, umplând astfel dorința cuiva cu revelarea Creatorului (adică, revelarea calității de dăruire și iubire care conectează toate dorinţele).

SEMNIFICAȚIA SPIRITUALĂ A PURIMULUI

Megillat Esther (Cartea Esterei) descrie forțele care au loc într-o persoană. Aceste forțe sunt ceea ce o persoană care atinge spiritualitatea, descoperă în conexiune cu Creatorul. Ei gestionează tot ce se desfășoară în viața fiecăruia și au primit numele de Mordechai, Esther, Haman, precum și multe altele.

Povestea de Purim se desfășoară înainte de construcirea celui de-al doilea templu, cu puțin înainte de Aliyah (ascensiune) către țara Israelului. Prezintă bătălia finală înainte de corectarea finală (Gmar Tikkun). În această etapă, poporul Israel, dorința cea mai interioară dintr-o persoană care aspiră la spiritualitate, trăiește calm și pașnic în împărăția lui Ahasuerus.

Mordechai, dorința spirituală care dorește doar să se contopească cu Creatorul (calitatea de dăruire și iubire), trăia fericit și regatul era în pace.

Poporul Israel reprezintă majoritatea dorințelor care doresc să meargă direct la conducătorul lumii pentru a învăța legea universului (cuvântul „Israel” provine din cuvintele „Yashar Kel” [„direct la Dumnezeu”]).

Într-adevăr, la începutul poveștii, narațiunea sugerează că nu este ceva greșit: „Există o națiune care este împrăștiată între națiuni.” Acest pasaj poate fi citit și ca „Există o singură dorință care este împrăștiată între dorințe.” Este această națiune, Israel, dorința de spiritualitate (o dorință de dăruire și iubire), care se presupune că este unită împotriva tuturor celorlalte națiuni, care sunt dorințe de mulțumire de sine. Forța dorinței de spiritualitate (Israel) provine doar din unitatea sa, astfel încât atunci când este dispersată, înseamnă că persoana nu și-a îndeplinit încă destinul, pentru că doar poporul Israel (dorința unită de dăruire și iubire mai presus de toate alte dorințe) poate conduce celelalte națiuni (toate celelalte dorințe, de mulțumire de sine) la obiectivul comun, adeziunea cu Creatorul.

Haman cel rău, care reprezintă dorințele egoiste dintr-o persoană, vrea să exploateze situația pentru câștig personal. În cele din urmă vrea să-l răstoarne pe rege de pe tronul său. Haman consideră că faptul că poporul Israel, evreii, sunt dispersați, atestă slăbiciunea, confuzia și lipsa lor de credință. Prin urmare, el consideră că situația este o ocazie rară de a-i elimina pe evrei de pe fața pământului, deoarece sunt singura forță care se află între el și exploatarea Creatorului.

Ceea ce Haman nu reușește să înțeleagă, însă, este că evreii sunt dispersați dintr-un motiv: Dispersarea evreilor (adică dispersarea unei cantității mici de dorințe spirituale printre cantitatea mare de dorințe egoiste) este pentru ca toate dorințele să dobândească forma de dăruire și iubire, adică faptul că unitatea spirituală vine în integrare și echilibru perfect cu toate dorințele, și nu în separarea lor. Într-adevăr, vom vedea acest adevăr, când, la sfârșitul poveștii, toți oamenii se corectează. Înțelesul este că toate dorințele dintr-o persoană, numite „oameni”, acceptă dorințele spirituale care duc la încredere și fericire, numite „Israel”.

Israelul dintr-o persoană (partea altruistă) este limitat. Această limitare nu poate fi depășită decât de Haman cel rău. De aceea trebuie să găsim Haman-ul (partea egoistă) în noi.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →