Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Sistemul întrebării de aur ”

Prietenul și studentul meu Semion m-a întrebat despre ceva numit „sistemul întrebării de aur”. Mi-a spus că în 1994, Jeff Bezos fondator și președinte executiv al Amazon, a decis să părăsească fondul speculativ unde era vicepreședinte și să înființeze o librărie online. Șeful lui i-a cerut să-și reconsidere demisia și i-a dat 48 de ore să se gândească la asta și că îi va acorda o mărire de salariu dacă alege să rămână. În acele 48 de ore, Bezos s-a gândit mult. Și-a imaginat că are 80 de ani și regretă că nu a luat decizia sa. Și-a dat seama și că dacă nu va reuși, nu ar regreta. Așa că a decis să meargă până la capăt cu demisia și să înființeze librăria online care a devenit în cele din urmă Amazon.

Această serie de întrebări, a spus Semion, se numește „sistemul întrebării de aur”. În esență, încorporează cinci întrebări, care sunt de fapt una: cum mă voi simți în legătură cu decizia mea de mâine, peste o săptămână, peste o lună, peste cinci ani și peste 20 de ani?

Întrebările sunt foarte importante. Când te confrunți cu o răscruce în viață, este important să-ţi pui întrebarea corectă. După părerea mea, în astfel de momente întrebarea de pus este „Ce ​​rezultat îmi doresc la sfârșitul vieții?” sau „La ce fel de concluzie vreau să ajung până la urmă?”

Aceasta nu este o situație simplă. Dacă simți că vei rata dacă nu faci un salt în necunoscut acum, atunci ar trebui să-l urmezi pentru că altfel, s-ar putea să-ți petreci tot restul vieții regretând că nu ai ales să mergi în asta. Pe de altă parte, dacă saltul tău nu reușește, care va fi prețul eșecului?

Prin urmare, nu trebuie să luăm astfel de decizii cu ușurință și nu ne putem schimba viața o dată la două zile. Cu toate acestea, o dată sau de două ori în viață trebuie să facem schimbări radicale. Dacă evităm să luăm orice decizie și rămânem ezitând, nu vom realiza nimic și mereu vom regreta.

Ca toți ceilalți, am avut propriile mele momente critice în viață, care au necesitat decizii radicale. O astfel de decizie a fost să părăsesc Uniunea Sovietică și să mă mut în Israel. O altă decizie și mai radicală, a fost să dau o afacere care făcea milioane pentru literalmente nimic și să rămân cu profesorul meu RABASH. Nu am regretat nicio decizie, nici măcar un minut.

Aveam un scop în viață, exista o oportunitate reală de a-l atinge și aș fi renunțat la orice pentru asta. A dat roade. Acum am ceea ce mi-am dorit cu adevărat în viață și nu am nevoie de aur, bani, mașini sau orice altceva.

Pentru mine, modul de a gestiona punctele de cotitură din viață nu a fost să privesc înapoi, ci să privesc înainte, la ultima zi a vieții mele și să mă întreb: Care va fi concluzia vieții mele, concluzia ei?

Trebuia să știu că indiferent dacă am reușit sau nu, și chiar dacă am făcut greșeli, am depus efort. Aceasta este ceea ce contează – că am făcut efortul, că am încercat tot posibilul să fac asta.

Viața are un scop; trebuie să fim pregătiți pentru asta și când vine ocazia de a-l realiza trebuie să fim pregătiți să sărim în necunoscut.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment →