Înainte de intrarea în lumea spirituală omul trece prin etape foarte dificile, care se numesc „şapte ani de foamete”, ingreunarea inimii. Vede că se îneacă în egoismul sau, că nu poate să iasă din el şi că nu va putea niciodată să iasă din el. Iar acesta este adevărul, deoarece dorinţa de a ne bucura este singura noastră natură.

Această perioadă este periculoasă deoarece i se pare că este în regulă să rămână în dorinţele sale egoiste şi că nu se merită să se lupte cu ele. De ce să sufere în van, încercând să scape de acestea, dacă oricum nu va ieşi nimic din asta? Egoismul îi arătă că nu are nicio speranţă pentru salvare.

Acesta este adevărul: nu există nicio speranţă să primim vreo împlinire în dorinţa noastră de a ne bucura. Şi omul încă nu are o dorinţă de a dărui. Aşadar, fuge spre religie sau spre tot felul de „practici spirituale” ca să nu mai simtă că natura sa este împotriva lui. Principalul lucru este să nu simţi că stai în faţa lui Faraon. Aşadar, el fuge din Egipt.

Aşa cum este scris: „O mie intra în încăpere şi unul iese la Lumina” – aşa suntem noi cernuţi printr-o sită egipteană. „Şi dintre ei doar eroii, a căror răbdare a rezistat, au înfrânt gărzile şi au deschis poarta”. Trebuie să înţelegem că aceasta este o perioadă prelungită şi amară, numită exilul. Necesită conexiune, răbdare şi sprijin reciproc, altfel omul nu îi poate supravieţui. Cea mai apropiată ieşire pe unde oamenii părăsesc această cale este religia, care îţi permite să mergi în raţiune, în loc de credinţă mai presus de raţiune.

Aşadar, este necesar să creăm un mediu puternic, o atmosferă de sprijin reciproc şi de garanţie pentru a ne ajuta între noi să construim Kli-ul (vasul) pentru viitoarea revelaţie. ¹

Înainte de exodul din Egipt, omul intră într-o perioadă întunecată unde se regăseşte tot mai adânc în egoismul sau, în fiecare zi, având din ce în ce mai puţină putere să lupte împotriva lui. Dorinţa de a se bucura îi trimite tot felul de gânduri străine, dorinţe şi acţiuni, într-un mod crescător, tot mai departe de spiritualitate. Acelei persoane i se pare că în loc să avanseze, ea regresează.

Şi apoi este tentat să se întoarcă spre religie, care îi promite pentru fiecare acţiune făcută o recompensă chiar atunci, pe loc, ca şi cum el singur este suficient pentru corecţie. Acest lucru cu siguranţă este atractiv şi omul pleacă spre așa ceva.

Rabash scrie că exact asemenea oameni care au fost angajaţi în Cabala pentru o perioadă lungă de timp, au avut un progres bun şi apoi au plecat fără să intre în lumea spirituală, riscă să devină cei mai mari oponenţi ai Cabalei, chiar duşmani. Până la urmă, pe de-o parte ei par că înţeleg despre ce vorbeşte, iar pe de altă parte, ei nu dobândesc. ²

În realitate nu există o altă forţă care să acţioneze în afară de Creator. Singurul lucru pe care El îl permite fiinţei create este să realizeze ce se întâmplă cu ea şi ce face forţă superioară cu ea. Fiinţă creată trebuie să aplice toate eforturile posibile spre acest punct de conştientizare. Dar adevărul este că în trecut, acum şi în viitor, tot timpul, pe toate nivelurile, numai Creatorul a acţionat, acţionează şi va acţiona.

Iar noi am fost numiţi pentru a revela munca Lui. Prin asta, noi nu influenţăm munca în sine, ci ne dorim să o apreciem şi să dobândim întreaga măreţie a Creatorului. ³

Este scris: „Eu şi nu un mesager”. Adică Creatorul Însuşi ne scoate din Egipt. Asta înseamnă că suntem în contactul direct cu Creatorul, cu forţă superioară, fără niciun intermediar. „Intermediar” înseamnă că în cererea mea încă nu mă simt ca fiind în fata Creatorului şi nu îmi conectez toate speranțele pentru salvare numai la El. ⁴

Trebuie să facem eforturi enorme acum că toată lumea să îşi analizeze condiţiile şi va simtă că acesta este exilul egiptean. Semnul de apropiere de exodul din Egipt este un sentiment de disperare groaznică în absolut tot, din toate direcţiile. În această stare de disperare, Creatorul se revelează şi ne salvează.

Totuşi, noi trebuie să analizăm această stare împreună – aceasta trebuie să fie decizia noastră comună. Unul nu poate ieşi singur din Egipt, ci numai mulţumită unei conştientizări serioase în Kli-ul general. ⁵

Egoismul asigura omul ca drumul nu ar trebui să fie pe atât de dificil şi fără compromisuri precum sugerează Înţelepciunea Cabala. De ce să te chinui să te lupţi cu egoismul tău? Există multe metode psihologice care îţi permit să te calmezi şi să te împaci cu dorinţa ta de a te bucura.

În mod clar acest lucru este foarte atractiv. De aceea, din momentul apariţiei Înţelepciunii Cabala, în paralel cu ea, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei multe metodologii diferite. Iar atunci când Cabala a intrat în ascundere, acest lucru a servit ca motiv pentru apariţia celor trei religii mondiale.

Religia îndulceşte viaţa omului. Permite oamenilor să facă acţiuni exterioare în locul celor interioare şi le promite o recompensă în această lume şi în lumea următoare. Este clar că egoismul caută o compensaţie pentru el însuşi.

Totuşi, acest lucru este aranjat în mod specific de sus, pentru a exista alte sisteme, în plus faţă de Cabala, care ajută să descoperi ce este egoismul în relaţie cu forţa dăruirii, forţa Creatorului. Aşadar, toate religiile şi metodologiile sunt necesare şi nimic nu poate fi distrus. Sarcina noastră este doar să continuăm să clarificăm dorinţa superiorului. ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 3/28/18, Scrierile lui Rabash: „Diferenţa dintre mira şi adevăr şi milă neadevărată”

1 Minutul 8:28-11:47
2 Minutul 13:00
3 Minutul 44:40
4 Minutul 48:30
5 Minutul 52:10
6 Minutul 55:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment →