Munca noastra este sa ne reprezentam in mod precis ce este forta superioara. Si va trebui sa discernem mult pe aceasta cale. In primul rand, o persoana isi imagineaza forta superioara ca pe o multitudine de forte diferite, imagini divine, si deifica diferite fenomene naturale pe care le descopera in jurul ei. O persoana atribuie calitati umane acestora pentru acesta este singurul exemplu pe care il are, si inzestreaza diferite imagini cu putere divina, lucru care este denumit adorarea idolilor.

Acesta este un stadiu important al dezvoltarii noastre pentru ca noi existam in dorinta noastra egoista cu o perceptie inversata asupra realitatii, senzatiilor si analizei. In acest fel, vom examina caltatile superioare pana in punctul in care ajungem la perceptia corecta.

Un asemenea exemplu este stramosul nostru Abraham care initial vindea idoli. De fapt, aceasta poveste vorbeste despre noi. Fiecare dintre noi am intrat pe cale prin adorarea diferitelor forte ale naturii pe care le-am considerat bune sau rele, sau partial bune sau rele.  Noi le atribuim anumitor oameni, imprejurarilor noastre, oarbei sorti, sau diferitelor incidente.

Toate ciclurile vietii noastre sunt pline cu aceste judecati pana in momentul in care punctul din inima se trezeste in noi. Si chiar dupa asta, mai avem sa discernem intre numeroase definitii care sa ne apropie de prima perceptie a spritualitatii.

Noi nu stim inca ce este realitatea spirituala sau cine este Creatorul. Insa pe calea acestui discernamant, suntem predispusi la influienta mediului care ne poate intoarce de pe cale, sa ne induca in eroare, sau sa creeze confuzie pentru ca nu il simtim inca pe Creator si nu il putem urma.

In final, ajungem la o stare, in care multitudinea noastra de urcari, coborari, si confuzii se rezvolva cumva, se acumuleaza, si se combina, si impartim realitatea in doua parti; eu, cel care simte, si ceea ce simt. Nu exista nimic in afara de asta!

Insa ma simt pe mine ca fiind fie in egoism, primire, sau in daruire- nu exista a treia varianta. Existand in egoism, eu raportez totul doar la mine si lumea mea, si asta imi defineste starea. Insa daca exist in proprietatea daruirii, ea ma umple cu ceva numit Creator  (Bo-reh)— “vino si vezi.”

Eu imi clarific in mod constant aceste doua proprietati. In final, ajung la concluzia ca totul vine de la Creator care se joaca cu mine fie prin ascunderea Sa, sau dandu-mi exercitii astfel incat sa imi construiesc o reprezentare mai fina si mai precisa a cine este El.

In estenta aceasta constituie intreaga noastra munca.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 8/22/2011, Shamati #62

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate | Add Comment →