Cel mai mare portal de ştiri de ultimă oră din Israel mi-a publicat articolul “Un proeminent Cabalist descrie experiența de apropiere a morții”

https://www.breakingisraelnews.com/110071/prominent-kabbalist-describes-near-death-experience/

S-a întâmplat acum douăzeci de ani, dar mi-o amintesc ca şi cum ar fi fost ieri. Conduceam alături de câţiva dintre studenţii mei vechi, pe un drum din afară Ierusalimului, când o altă maşină a intrat violent în mașina noastră. Cu toţii am suferit răni severe, însă eu am fost singurul declarat în moarte clinică.

Imediat după impact nu mi-am dat seama de starea mea. Tot ce ştiam era că nu pot respira. Plămânii mei au început să se umple de sânge şi aproape că mi-am pierdut cunoştinţa. În timp ce eram transportat spre spital, aveam un simţ vag a ce era în jurul meu, conştient pentru un moment, inconştient în următorul.

Experienţa mea din afară corpului

De îndată ce am ajuns la spital mi s-a cerut să semnez o hârtie. Mi-au luat mâna, iar eu am mâzgălit ceva. După aceea am leşinat. Totuşi, am putut cumva să văd doctorul care încerca să mă resusciteze. Îmi ridică piciorul cu agresivitate şi îl îndoia, apăsându-l foarte puternic faţă de pieptul meu. Mai târziu mi-a explicat că, deşi eram mort din punct de vedere tehnic, el a încercat să îmi stabilizeze circulaţia sângelui, care era instabilă datorită sângerării interioare din ficatul meu.

Nu l-am mai întâlnit înainte pe doctor şi l-am mai văzut apoi decât după trei săptămâni de recuperare în spital. Interesant este că l-am văzut foarte clar cum îmi împingea picioarele. Nu l-am văzut cu ochii mei. Mă vedeam pe mine şi ceea ce se întâmplă cu mine din afară corpului. Da, acesta este lucrul la care oamenii obişnuiesc să se refere ca fiind “o experienţă din afară corpului”.

Ce este o experienţă din afară corpului?

Deoarece sunt un profesor de Cabala, de atunci, studenţii mei m-au întrebat: Dacă nu l-am văzut pe doctor cu ochii mei, atunci cu ce l-am văzut? Cee este mai exact o experienţă din afară corpului? Este conectată cu spiritualitatea?

Nu am văzut doctorul sau ceea ce era în jurul meu cu ochii mei, ci cu un simţ interior. Totuşi, eu nu conectez acest simţ interior sau experienţa mea din afară corpului cu spiritualitatea. Asemenea experienţe sunt doar psihologice, impresii inconştiente care sunt procesate de creierul nostru şi care se manifestă într-o formă supranormală.

După operaţie, atunci când eram la recuperare şi când eram sau nu conştient, am văzut în ceaţă, imagini colorate, dar fără forme concrete. Totuşi mi-a fost clar că toate acestea nu au nicio legătură cu spiritualitatea. Când oamenii disting imagini ca şi cum ar fi din afară, ei văd de fapt o asemănare a ceea ce au învăţat, au auzit şi au procesat în timpul vieţii lor.

Spălătoria corporală

Întâi de toate, nu există un asemenea lucru precum “moartea clinică” în conformitate cu Cabala. Moartea este moartea şi există semne ştiinţifice incontestabile pentru a o măsura prin funcţiile fizice umane sau prin lipsa lor.

Corpul există numai de dragul de a împacheta sufletul. Corpul material moare şi se dezintegrează, însă sufletul continua să trăiască şi se îmbracă într-un corp nou, pentru a continua ciclul spiritual, până la corecţia lui completă.

Avansarea noastră spirituală este posibilă numai în timp ce suntem în viaţă în această lume. Deci, ce se întâmplă când mori? Foarte simplu, dacă nu facem eforturi pentru a dezvolta sufletul în timpul vieţii noastre, ne tot reîncarnăm. Aşa cum este explicat de Cabalistul Yehuda Leib HaLevi Ashlag (Baal HaSulam), în articolul său: “Din carnea mea îl voi vedea pe Dumnezeu”, “Conexiunea dintre corp şi suflet este numai în aceea că în cel dintâi, lucrurile se întâmplă în el în mod natural şi de la sine, iar în cel din urmă, ele se întâmpla prin munca şi relaţia unită dintre spiritual şi corporal”.

Îmi amintesc că atunci când am venit la fiul lui Baal HaSulam, Rav Baruch Ashlag (Rabash), care a fost profesorul meu vreme de mai mult de un deceniu, una dintre primele mele întrebări au fost: “Cum se raportează o persoană care a dobândit spiritualitatea faţă de viaţă şi moarte?”. El a răspuns: “Văd că astăzi ai venit la lecţia mea într-o cămaşă albă, frumoasă, nouă, iar mă târziu tu o vei schimba. Ştii că va trebui să-ţi schimbi cămaşa. Exact în acest mod îşi priveşte corpul o persoană care trăieşte în sufletul ei: ştie că va veni un timp când el va trebui să fie schimbat”.

Deci, de ce facem atâta caz despre moarte? Din perspectiva Cabalistă, nu este importantă deloc. Dacă investim în dezvoltarea noastră spirituală şi în corecţia sufletului nostru, noi rămânem în viaţă și după ce “plecăm” din corpul fizic, în acelaşi mod în care rămânem în viaţă după ce ne dăm jos cămaşa. E un fel de spălătorie corporală; doar că ne scăpăm de hainele murdare.

Dezvăluirea Google-ului umanităţii

Dacă o persoană nu îşi dezvoltă sufletul în timpul vieţii sale, înseamnă că nu s-a pregătit pentru o a doua etapă a existenţei sale, ceea care este viaţa deasupra dorinţei egoiste corporale, dorinţa de a se bucura îndreptată spre sine. Această dorinţă se reînnoieşte şi apare în moduri diferite și trece printr-o îmbunătăţire de la o încarnare la următoarea. Primeşte o nouă oportunitate de a se dezvolta, până când obţine, conform Cabalei, lucrul pentru care a fost creată: dobândirea sufletului – conexiunea cu lumea spirituală – cât este încă în această lume.

Atunci când moare corpul material, dorinţa rămasă este numită un Reshimo (de la cuvântul “roshem” din ebraică – o înregistrare sau o amintire), un fel de cod care include tot ceea ce cuprinde o persoană, un fel de ADN spiritual, transmis din generaţie în generaţie. Este particula din care, eventual, ne dezvoltăm un suflet.

Baal HaSulam explică asta în articolul său “Pacea”: “Astfel, în lumea noastră nu sunt suflete noi în sensul în care corpurile sunt reînnoite, ci există o anumită cantitate de suflete care se încarnează … Prin urmare, în ceea ce priveşte sufletele, toate generaţiile de la începutul creaţiei și până la sfârşitul corecţiei, sunt ca o singură generaţie care şi-a extins viaţa pe parcursul a câteva mii de ani …”

Această colecţie de informaţie spirituală este “Google-ul umanităţii”, ca să zicem aşa, un sistem unde suntem conectaţi toţi. Prin Cabala, noi putem deschide, putem explora, înţelege şi folosi acest sistem, pătrunzând în “camera sa de control”, un simț mărit de echilibru şi armonie cu realitatea noastră înconjurătoare.

Mai mult de atât, Cabala susţine că atingerea unei asemenea stări unificate şi armonioase este motivul pentru care suntem în viaţă: scopul existenţei noastre. Dobândirea acesteia ne acordă percepţia sufletului nostru etern şi conexiunile dintre noi şi senzaţiile de linişte şi fericire nemărginite, fără să ne îndepărtăm de existenţă materială.

Libertatea faţă de frică

Ceea ce am simţit în experienţa de moarte iminentă şi ceea ce au raportat mulţi oameni că simt, într-adevăr, exemplifică un anumit sentiment de libertate față de corpul material;  nu există niciun sentiment de apartenenţă faţă de el.

Totuşi, asemenea sentimente de libertate sunt temporare, limitate şi minuscule în comparaţie cu senzaţiile de împlinire nemărginite, de conexiune şi încântare, care vin din dobândirea sufletului nostru etern.

Înţelepciunea Cabala invită pe oricine își dorește să se îmbarce în călătoria spre descoperirea sufletului în timpul vieţii noastre. Mai mult de atât, atât Baal HaSulam, cât şi Cartea Zohar (textul Cabalist principal), indică în mod specific spre era noastră ca fiind cea în care, din ce în ce mai mulţi oameni, îşi vor pune întrebarea despre sensul vieţii lor, devenind pregătiţi pentru a face paşi spre dobândirea sufletului lor, studiind şi folosind înţelepciunea Cabala pentru acest scop.

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →