Există un anumit paradox în procesul de avansare spirituală. Suntem obișnuiți cu faptul că, pe măsură ce creștem mai mult, cu atât înțelegem mai mult viața și conexiunile din societate, familie, țară și lume. Pe măsură ce îmbătrânim, înțelegem mai bine ce se întâmplă, pentru că ajungem să știm deja ce se află în fața noastră în această lume.

Dar în lumea spirituală nu este așa. Cu cât avansăm mai departe, la fiecare pas ulterior, dezvăluim tot mai multe ascunderi și numai atunci, în consecință, există revelare. Mai întâi trebuie să detectăm întreaga ascundere, punând măsura necesară a efortului și apoi începem să atingem acest nou grad.

În viața noastră de zi cu zi, o persoană obișnuită este diferită de un om de știință, care pe măsură ce avansează mai departe în munca sa științifică, cu cât cercetările sale devin mai dificile, cu atât sunt mai mari obstacolele pe care trebuie să le depășească. Dar este imposibil altfel, deoarece el face noi descoperiri de fiecare dată. În timp ce, o persoană obișnuită nu descoperă nimic nou, ci doar se familiarizează cu ceea ce au descoperit alții.

Prin urmare, trebuie să înțelegem că vom întâlni întotdeauna obstacole pe calea spirituală, pe care trebuie să le depășim prin credință deasupra rațiunii, prin conexiunea noastră, de fiecare dată cu efort, și să trecem la un nou nivel.

Toate obstacolele sunt o revelare a dorinței mai puternice de a primi, o altă etapă a egoismului. Ni se pare că suntem aruncați din spiritualitate și vedem o nouă etapă a dorinței necorectate în fața noastră ca o barieră, un zid, pe parcurs. Nu putem vedea ce se află în spatele acestui zid și nu putem merge decât prin credință deasupra rațiunii.

Vrem să ne înarmăm cu puterea credinței, dăruirea, fără nicio dovadă sau confirmare și căutăm modalități de a depăși această barieră egoistă – dorința noastră de a ne bucura – prin credință mai presus de rațiune, astfel încât dăruirea să devină mai mare decât primirea. Trebuie să ridic măreția Creatorului mai presus de toate comorile acestei lumi, iar acest lucru este posibil doar prin importanța grupului.

Drept urmare, aflăm că nici eu, nici grupul nu putem reuși și rămâne doar rugăciunea, o cerere de ajutor către Creator. Rugăciunea ne ajută să facem ultimul pas, care ne va duce către cealaltă parte a barierei.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către spiritualitate”

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →