Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.

Comentariu: După intrarea în țara Israelului, națiunea a reușit să trăiască câteva mii de ani fără să aibă rege sau armată permanentă. A existat un mod special de a trata femeile, copiii, chiar și sclavii. După lege, sclavul putea fi păstrat cel mult șase ani, apoi trebuia să fie eliberat.

Mai mult, dacă stăpânul avea doar o pernă, el trebuia să-l lase pe sclav să o foloseacsă. O astfel de atitudine sfidează orice logică.

Răspuns: Aceasta înseamnă că viața sclavului nu aparține stăpânului. Un sclav poate fi cu el doar o anumită perioadă de timp. Ca și cum stăpânul a plătit pentru munca acestuia păstrând o structură strictă de legi și pretinzând în schimb doar o anumită cantitate de efort. În tot restul, persoana nu a fost sclav ci partener pentru stăpân, un prieten chiar, cu care a trait, cineva de care stăpânul a trebuit să aibă grijă.

Așa cum este scris: “Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.” Cu alte cuvinte, sclavul nu era un fel de „animal fără stăpân” cu care stăpânul putea face tot ce dorea, așa cum erau tratați sclavii și prizonierii în alte țări.
[260276]
Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului lui Israel,” 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →