Tora, Deutoronomul 12:4- 12:5 Iar Domnului Dumnezeului vostru să nu-I faceţi aşa; Ci la locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru din toate seminţiile voastre, ca să-Şi pună numele Său asupra lui, să veniţi să-l cercetaţi.

Acesta este un templu din inima persoanei.

Un templu nu este nu stiu ce constructie din Ierusalem sau de oriunde altundeva din Israel, unde lumea se grabeste sa-i pupe peretii sau pietrele.

Singura data cand eu si marele meu profesor Rabbi Baruch Ashlag am fost in Ierusalem la Zidul Plangerii, acesta s-a apropiat de zid lasand o distanta de cel putin doi metri, l-a privit si, calm, fara sa stea prea mult, i-a intors spatele.

Nesimtind nicio sfintenie in acele pietre, nici macar nu s-a apropiat de ele si am vazut o detasare clara de acest loc in comportarea sa. Cu toate acestea, o persoana de rand este atrasa de lucrurile astea, are nevoie de asemenea jucarii, precum un copil care se simte confortabil cu zornaitoarea sa jucărie in mana și asa se simte si persoana.

Este necesar sa educam lumea astfel incat fiecare sa simta ca este legata de templul nostru comun – unitatea dintre inimile noastre. Templul comun este sufletul.

Tora vorbeste doar despre contructia templului in inimile noastre si din inimile noastre.

Locul este o dorinta. O dorinta in Cabala este numita “locul”, deoarece doar in dorinta corectata, care este in locul potrivit, este posibil sa primesti Lumina Superioara, revelarea Creatorului adică.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cartii Eterne din 30.06.2016

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →