Tora, Deuteronomul 12:29 – 12:30: Când Domnul Dumnezeul tău va pierde de la faţa ta popoarele la care mergi, ca să le cuprinzi, şi după ce le vei cuprinde şi te vei aşeza în pământul lor, Atunci să te păzeşti ca să nu cazi în cursă şi să le urmezi lor, după ce le vei pierde de pe faţa pământului, şi să nu cauţi pe dumnezeii lor, zicând: Cum au slujit popoarele acestea dumnezeilor lor, aşa voi face şi eu.

Națiunile reprezintă calitatile interne ale omului. Când pătrunde în pământul lui Israel, descoperă probleme teribile – calitățile rele numite națiunile lumii care deviază persoana.

De aceea, ar trebui să fie precaut. Pe de o parte, un nou nivel de atingere îi este descoperit, dar pe de altă parte și în aceelași timp este un nivel al blestemului.

Dupa cum este scris, “ Eu ți-am dat urcare și cădere, fie te ridici sau cazi, fie binecuvântezi sau blestemi.”

Acestea se desfășoară în paralel, deoarece nu poți urca gradele spirituale dacă nu descoperi în interior straturi vaste, teribile și neplăcute și le corectezi. Urcarea este construită exact pe corectarea acestora.

O persoană care avansează în atingerea lumii spirituale trebuie să se bucure că egoismul ei este în creștere și simte că devine mai rea. Ea pierde dorința pentru creștere spirituală. Tot felul de probleme apar în viața ei. Ea vede întreaga lume, inclusiv pe ea însăși ca urâtă și nu poate face nimic în privința asta.

Descoperă un nivel egoist intern în ea însăși și extern în absolut orice, până la Creator. Acesta este egoismul care a devenit mai mare decât înainte să pătrundă în nivelul egoist numit pămânul lui Israel. Acum, la acest nivel, persoana va trebui să lucreze serios asupra ei.

Cel mai important lucru este să realizeze că toate căderile, adversitatea, problemele și asalturile de pretutindeni sunt necesare pentru elevarea spirituală. Subit, ea este învinovățită pentru ceva, devine subiectul tuturor genurilor de pretenții de la societatea înconjurătoare, vărsându-se asupra ei antipatie, ură și lipsa de respect. Toate acestea o rănesc în mod serios, dau lovituri “Eu-lui” persoanei.

Mai mult, toate problemele vin de la familia sa: partener de viaţă, copii, prieteni, rude.

De aceea, cel mai important lucru este să înțelegem că Creatorul face toate acestea, din dragoste pentru noi, El ne trimite nenorociri, dorind să ne atragă către El, iar noi trebuie să învățăm să “sărutăm nuiaua”.

În momentul în care simțim pe pielea noastră, nu putem face nimic. Dar, mai târziu, persoana începe să se gândească, să compare una cu cealaltă și, încet, ajunge la înțelegere și face un pas înainte. Și astfel înaintează cu pași mici. De fiecare dată, descoperirea răului indică faptul că există o urcare.

Întrebare: Poți justifica ce se întâmplă în acest moment?

Răspuns: În niciun caz! Este scris, “ Nu există un om drept pe pământ care a făcut bine și nu a păcătuit înainte”. Creatorul a pregătit toate păcatele în avans și nu face decât să ni le reveleze nouă.

Pornind de la sentimentele din interiorul “păcatelor”, realizezi că aceasta este întreaga ta lume, iar tu ești în ea, așa că nu le poți observa din exterior. Oamenii pot vorbi frumos despre asta, dar atunci când ajung în astfel de stări ei devin în mod absolut participanți și este imposibil să le spui ceva.

Scufundîndu-ne în așa zisele păcate, noi nu putem facem nimic, nu avem niciun liber arbitru în asta.

Liberul arbitru constă doar în a crea un asemenea mediu, o asemenea atmosferă care, în ciuda căderii, ne va ajuta cu iluminarea sa de la distanță, pentru a ne ridica mai rapid și a începe urcarea spirituală.

Din emisiunea de pe KabTV “Secretele Cărții Eterne” 13/7/2016

Filed under: Criza, globalizare, Spiritualitate | Add Comment →