Trambulina pentru dăruirea fără interes

Ceea ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele şi nu simţim nevoia pentru Creator. El nu este inclus în niciuna din dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţa din această lume, noi nu găsim nicio nevoie pentru ajutorul de la Creator.

Încercăm să construim întreaga lume, toate sistemele sale, societatea şi mediul înconjurător, doar prin puterea egoismului nostru. Încercăm să punem stăpânire pe natură ca să ne fie mai confortabil şi să punem totul în serviciul nostru. Acesta este modul în care ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge în direcţia complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este pentru a profita de El. Oamenii au încercat să obţină sprijinul forţelor naturii, cum ar fi soarele şi lună. Dacă există o putere chiar şi mai mare, atunci ar fi bine s-o aducem în serviciul nostru, pentru propriul beneficiu.

Totuşi, când vorbim despre nevoia de ajutor de la Creator, asta înseamnă ceva complet diferit. Nu este ca şi cum vine Creatorul şi ne furnizează umplerile plăcute egoiste, senzaţiile bune şi o viaţă confortabilă. Toate presupusele practici “spirituale” care oferă unei persoane sentimentul că este separată de grija de sine, sunt de asemenea îndreptate spre a se simţi mai bine şi mult mai confortabil, liberă de ingreunarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de folosire egoistă a tuturor forțelor naturii, care includ și forța superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică în faptul că cere o anumită cantitate de răbdare din partea cuiva faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să încerci să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, ascultând cu atenţie la vocea ta interioară. În acest mod persoana va începe gradual să descopere că se gândeşte constant la sine : că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul care mi-a fost promis, care ar trebui să mă umple ?

Există necesităţi naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe drumul spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte în noi aceste întrebări şi cereri, până când obosim să ne gândim la noi înşine. Vom dispărea din cauza imposibilităţii de realizare a planurilor noastre egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea, dacă ne direcţionam gândurile spre direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – Creatorul.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi începem deja să descoperim că împlinirea poate veni numai din grija faţă de aproape, faţă de prieteni. Aceasta este dăruire de dragul primirii, însă este totuşi un mare progres spre spiritualitate. Disperaţi să ne umplem de cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, “eu, eu, eu!”, noi începem să simţim că este o oportunitate să ne umplem dacă ne gândim la prieteni sau la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate aceasta să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape ?

Aceasta este dăruire egoistă, dar eu totuşi ies parţial din mine şi încep să mă includ în ceilalţi. În orice caz, mă gândesc la ce au nevoie, pentru a le oferi şi, prin asta, să mă umplu pe mine. Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă muncă : toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singurul mod în care se pot împlini pe ei înşişi. Subconştient, încă ne gândim la noi înşine, dar noi deja am înţeles că fără prieteni nu vom fi împliniţi. De asemenea, nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine, deoarece dăruirea ne bucură.

Vedem că aceasta este singura noastră şansă pentru succes. Dacă, în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă de ceilalţi tot timpul, atunci eu voi fi împlinit prin această grijă. Asta se numeşte “dăruire de dragul primirii”. Salvarea mea faţă de propriile mele probleme este în gândurile faţă de Creator: ele mă deconectează de neliniştea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii.

În acest mod, începem să simţim oportunitatea de a ne ridica deasupra raţiunii şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă, încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură. Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă ca, Creatorul să aibă grijă de ei, aducându-i spre un tip de dăruire pură, adică dăruire de dragul dăruirii.

Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire pură diferă de dăruirea egoistă din lumea corporală, în timp ce, aceasta din urmă, nu poate fi numită deloc dăruire, deoarece încă vine din dorinţa de a primi mai mult, deşi printr-o rută alternativă.

Așa că, după o mare dezamăgire, putem trece la dăruirea de dragul dăruirii, asigurându-ne că este imposibil să fim împliniţi prin mijloacele primirii. În acest mod vrem să scăpăm de aceste dorinţe și să punem capăt acestei abordări faţă de viaţă. 1

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe tema: “Descoperim nevoie pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru Congresul “Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 18:00

 

Discussion | Share Feedback | Ask a question




"Kabbalah" Comentarii RSS Feed