Ce este cel mai important este să simţi nevoia pentru ajutorul Creatorului. Ne naştem complet deconectaţi de forţă superioară, ca animalele, şi nu simţim nicio nevoie pentru Creator. El nu este inclus în dorinţele noastre egoiste. În întreaga noastră existenţă în această lume, nu găsim nicio nevoie pentru Creator.

Încercam să construim întreaga lume, toate sistemele sale, familia, societatea şi mediul, numai prin puterea egoismului nostru. Încercam să cucerim natură pentru a ne facem pe noi înşine confortabili şi să punem totul în serviciul nostru.

În acest mod ne dezvoltăm. Egoismul nostru ne împinge într-o direcţie complet opusă faţă de Creator. Dacă chiar avem nevoie de Creator, asta este numai pentru a profita de El. Oamenii au încercat întotdeauna să obțină sprijinul forțelor naturii, cum ar fi soarele și lună. Dacă există o putere superioară şi mai mare, atunci ar fi bine s-o punem în serviciul nostru, în beneficiul nostru.

Totuşi, atunci când vorbim despre a avea nevoie de ajutorul Creatorului, asta înseamnă ceva destul de diferit. Şi asta nu înseamnă că aici Creatorul vine şi ne oferă împliniri egoiste plăcute, senzaţii bune şi vieţi confortabile. Toate presupusele practici „spirituale” care oferă omului sentimentul că este separat grijă de sine, sunt îndreptate spre a-l face să se simtă mai bine şi mai confortabil, liber de împovărarea experienţelor egoiste. Acesta este doar un mod mai viclean de a folosi forţele naturii într-un mod egoist, ca şi cum ar include şi forţă superioară.

Înţelepciunea Cabala este unică prin faptul că necesita o cantitate specială de răbdare din partea omului faţă de anticiparea ajutorului de la Creator. Trebuie să fii răbdător şi să vezi lucrarea Creatorului asupra ta, să asculţi cu atenţie vocea ta interioară. În acest mod, un om va începe gradual să descopere că el se gândeşte constant doar la el însuşi: că-i lipseşte împlinirea, înţelegerea şi succesul. Unde este Creatorul promis care ar trebui să mă împlinească?

Acestea sunt cerinţe naturale care apar în noi toţi. Trebuie să trecem peste aceste etape pe calea spre adevărata corecţie. Creatorul Însuşi trezeşte aceste întrebări şi cerinţe în noi, până când obosim să ne mai gândim la noi înşine. Vom dispera din imposibilitatea de a ne realiza planurile egoiste şi vom începe să sperăm că vom primi împlinirea dacă ne direcţionam gândurile în direcţia opusă, spre singură direcţie posibilă – spre Creator.

Este încă o intenţie egoistă, dar noi deja începem să descoperim că împlinirea poate veni numai din a ne pasă de aproape, de prieteni. Aceasta este dăruirea de dragul primirii, însă totuşi este un mare progres spre spiritualitate.

Disperaţi să ne umplem pe noi înşine cu propria cunoaştere, realizări, senzaţii, gânduri, „eu, eu, eu!”, vom începe să simţim că există o oportunitate să ne împlinim pe noi înşine dacă ne gândim la prieteni ori la Creator. Dacă nu este nicio împlinire în primire, poate să fie în dăruire, prin grija faţă de aproape? Aceasta este dăruirea egoistă, însă eu totuşi ies parţial din mine şi încep să fiu inclus în ceilalţi. În orice caz, eu mă gândesc la ce au ei nevoie ca să le ofer şi să mă umplu pe mine în acest mod.

Aici se naşte o nouă atitudine şi o nouă munca: toţi au grijă de ceilalţi, văzând că asta este singura cale ca să se împlinească pe ei înşişi. Subconştient, încă ne mai gândim la noi, dar deja înţelegem că fără prieteni noi nu vom fi împliniţi. De asemenea, noi nu mai încercăm să-i folosim pe ceilalţi în mod direct pentru propriul beneficiu. În schimb îi folosim indirect, încercând să le facem bine deoarece dăruirea ne face să ne simţim încântaţi. Vedem că aceasta este singura noastră şansă de succes. Dacă în loc să primesc, dăruiesc şi am grijă tot timpul de ceilalţi, atunci voi fi împliniţi de această grijă. Asta se numeşte „dăruirea de dragul primirii”.

Salvarea mea faţă de propriile probleme este în gândurile legate de Creator: ele mă deconectează de anxietatea constantă faţă de mine, de goliciunea interioară, de neajutorare şi de dubii. În acest mod începem să simţim o oportunitate să ne ridicăm prin credinţă mai presus de raţiune şi să ajungem la dăruire. Chiar dacă încă dăruiesc de dragul meu, asta este deja o trambulină spre dăruirea pură.

Multora le lipseşte răbdarea şi nu aşteaptă până când Creatorul are grijă de ei, aducându-i spre acest tip de dăruire, adică de dragul primirii unei împliniri. Ar trebui să înţelegem că acest tip de dăruire diferă de dăruirea egoistă a lumii corporale, unde aceasta nu poate fi numită deloc dăruire, pentru că încă vine din dorinţa de a primi mai mult deşi printr-o rută alternativă.

Aici noi trecem la dăruirea de dragul primirii după o mare dezamăgire, după ce ne asigurăm că este imposibil să fim împliniţi prin orice mijloace de primire. Aşadar, vrem să scăpăm de aceste dorinţe, să încheiem această abordare faţă de viaţă. ¹

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 4/25/18, lecţie pe subiectul: „Revelam nevoia pentru ajutorul Creatorului în grupul de zece” (Pregătire pentru congresul „Toţi ca Unul” din New Jersey, 2018)

1 Minutul 0:00 – 15:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →