După ce intrăm în Egipt, începem să lucrăm numai asupra unității noastre. Acesta este singurul nostru scop: Creatorul trebuie să se reveleze în centrul grupului. De aceea, coborâm în Egipt, realizând cât de necesară este unitatea, deși suntem absolut incapabili să o atingem. Nu vrem să mergem către ea, dar nu avem de ales, pentru că simțim că dacă nu vom lucra pentru această conexiune, va fi „foamete”, adică vom rămâne fără nimic și nu vom ajunge niciodată la spiritualitate.

Acest lucru este posibil datorită conexiunii dintre Iacov și Iosif. Și, de îndată ce Iacov află că Iosif trăiește în Egipt, el se gândește numai la cum să-l întâlnească.

Un egoist tipic nu se gândește la unitate, fiindcă el vrea numai să descopere Creatorul, să atingă lumea superioară, să simtă eternitatea, perfecțiunea, realizarea spirituală, să se simtă nemuritor și nu ca un animal destinat să moară. Acestea sunt visurile unui mic egoist. Însă, Egiptul, Faraonul, trebuie să fie adăugate la această mică dorință egoistă, pentru a atinge cu adevărat lumea superioară, adică scopul creației.

Acest lucru are nevoie de adăugarea unui egoism imens, o mulțime de calități, dorinței noastre de a ne bucura, motiv pentru care suntem forțați să coborâm în Egipt. Creatorul organizează acest lucru pentru noi, așa cum a promis lui Avraam, fiindcă fără asta nu vom pute ajunge în țara lui Israel.

Creatorul a arătat lui Avraam țara lui Israel, adică dorința de a primi plăcere, complet corectată către dăruire, în care creația este în adeziune cu Creatorul, la sfârșitul corecției. Avraam a întrebat dacă este posibil și de unde va veni o astfel de dorință? Nu există nicio dorință atât de mare de a ne bucura, nici de a dărui corespunzător cu dorința, fiindcă el nu avea cele trei linii, ci numai una, o mică iluminare de la lumina superioară, ceea ce pentru el era suficient.

Puteți intra în țara lui Israel numai cu cele trei linii. Dacă linia stângă, Faraonul, crește, atunci linia dreaptă va crește în mod corespunzător. Și prin conectarea celor două linii, puteți ajunge în țara lui Israel, dorința care urmărește în întregime să dăruiască Creatorului.

Creatorul i-a spus lui Avraam că El va avea grijă de asta și a adus întregul grup al lui Avraam la condiția numită „Egipt”, apoi i-a condus „afară” și, astfel, le-a dat Tora. Toate acestea au fost posibile deoarece, chiar de la început, Avraam a avut intenția de a uni, deși a crezut că acest lucru se poate face individual (Minute 1:13:10)

Pithom și Ramses sunt orașe frumoase pentru Faraon, dar sărace și mizerabile pentru poporul lui Israel. Faraon și Israel sunt doi poli opuși. Eu observ din punctul de vedere al Faraonului și apoi din cel al Creatorului. Iar dacă observ din punctul de vedere al Faraonului, văd cât de minunată este dorința mea egoistă, care poate fi împlinită în țara mea, Egipt.

Însă, dacă depășesc acest egoism, dacă nu vreau să mă bucur în Egipt, ci vreau să mă ridic mai Sus, atunci nu strig către Faraon, ci către Creator, cerând ajutor și mântuire. Iar Creatorul mă ridică apoi din starea lui Faraon, într-o altă stare și de acolo văd că tot ce am construit, aceste orașe, nu sunt deloc frumoase, ci mizerabile. Și nu simt nici un beneficiu în tot ceea ce am făcut, fiindcă nu am abordat deloc perfecțiunea și dăruirea. Prin urmare, strig către Creator și cer corecția mea, astfel că, prin simţirea urâţeniei din orașele Pithom și Ramses, Creatorul mă aduce la corectare.

Apoi voi vedea aceste orașe construite de mine în Egipt, într-un mod diferit, într-o formă spirituală. Iar când voi completa aceste orașe mizerabile cu corecții, cu lumina Hassadim, construind intenția de dăruire peste dorința mea de a mă bucura, voi transforma tot Egiptul în grădina Edenului (paradis).  Atunci nu va mai fi Egiptul, ci țara lui Israel (Minutul 1:23:50)

Exodul din Egipt este o evadare, cu ochii închiși, spre unificare, iar această posibilitate se deschide brusc în fața noastră, ca Marea Roșie. Și, astfel, sărim în unitate, adică în Marea Roșie și o traversam. După aceea, începem să lucrăm în mod consecvent la conexiunea noastră, la garanția reciprocă, la unitatea noastră și, astfel, fie ne vom uni, fie acesta va fi locul nostru de înmormântare. (Minute 2:11:25)

Din prima parte a Lecției zilnice de Kabbalah, 4/15/19, Pesach (Paște)

Filed under: Munca spirituala, Sarbatori, Spiritualitate | Add Comment →